Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Învăţământul gorjean în anul școlar 1940-1941 (I)

Învăţământul gorjean în anul școlar 1940-1941 (I)

Submitted by on 29 June 2011articol citit de 2,556 ori | No Comment

În perioada interbelică odată cu sfârşitul cumplitei crize financiare, învăţământul românesc a început treptat să aplice noi metode şi programe dezbătute pe larg în cercurile culturale care s-au înfiinţat în acest judeţ. Astfel în anul şcolar 1938/1939 s-a aplicat în învăţământul primar românesc o nouă programă şcolară bazată pe metoda centrelor de interes şi în strânsă legătură cu mediul înconjurător, îndemnându-i pe învăţători să creeze cel puţin în primul an atmosfera prielnică unei activităţi cât mai apropiată de prevederile acestei programe.

Şcolile Gorjului erau insuficiente în 1940 dar bine întreţinute după cum se vede în imagine

Şcolile Gorjului erau insuficiente în 1940 dar bine întreţinute după cum se vede în imagine

S-a început prin a înfiinţa pe lângă şcoli grădini şcolare, câmpuri de experienţă, culturi de flori, curţi pentru joaca şcolarilor şi altele iar în interiorul localurilor de şcoală aveau să fie aranjate glastre cu flori, pe pereţii să fie aplicate tablouri cu desene dintre cele mai reuşite, lucrări manuale executate de elevi, ramuri, frunze, flori, planşe cu produse locale, fişierul tematic, albume istorice, geografice, religioase sau ştiinţifice, muzeul şcolar, farmacia clasei sau biblioteca clasei. În următorii ani şcolari s-a constatat, în urma aplicării acestor metode, că în învăţământul primar au început să se facă progrese deosebite cu multă trudă din partea învăţătorilor, care în această perioadă erau concentraţi în armată în marea majoritate a timpului, fiind scutiţi de regulă doar directorii şcolilor iar cei rămaşi să predea la clasă lucrau între 8 – 10 ore pe zi şi cu clasele suprapopulate, din acest motiv mulţi elevi rămânând cu materiile ne însuşite pe deplin. Începând cu luna noiembrie 1940 au fost concentraţi mai puţini învăţători şi tot odată au fost utilizaţi în învăţământ şi învăţătorii refugiaţi din teritoriile ocupate care împreună cu cei titulari rămaşi la catedră au continuat cu aplicarea noilor metode de predare şcolare. Din acest motiv nu au mai fost folosiţi nici preoţii ca învăţători suplinitori aceştia putând astfel să se ocupe mai îndeaproape de îndatoririle lor, rămânând să predea în şcoli doar la orele de religie.

Reforma educaţie din vremea războiului
În acest context pe lângă sârguinţa pe care o depuneau la clasă, învăţătorii gorjeni în anul şcolar 1940/1941 au depus un deosebit efort pentru acţiuni de binefacere, luând parte la diferite activităţi sanitare sau agricole, la strângerea de materii prime, la muncile de folos obştesc, în ajutorarea familiilor celor concentraţi, înfiinţarea şi conducerea cantinelor şcolare, la pregătirea premilitară impusă în acele vremuri, la căminele culturale precum şi la desfăşurarea întregii vieţii economice şi sociale ale satelor în majoritatea cazurilor învăţătorii fiind conducătorii cooperativelor de tot felul sau ale băncilor săteşti.
Numărul şcolilor în funcţiune în anul şcolar 1940/1941 a fost de 252 dintre care: 247 şcoli rurale mixte, 2 şcoli urbane de băieţi, 2 şcoli urbane de fete şi o grădiniţă de copii. Ca număr de localuri acestea erau 253 dintre care 250 localuri proprii şi 3 închiriate. Unele din acestea erau complet terminate iar altele funcţionau numai cu o parte din săli la acestea din urmă cursurile fiind făcute alternativ. În funcţie de starea localurilor de şcoală acestea se prezentau astfel: 144 localuri în stare bună, 65 în stare mulţumitoare şi 44 în stare rea. Totalul sălilor de clasă era de 521, număr absolut insuficient faţă de numărul învăţătorilor şi al cerinţelor învăţământului de atunci. Erau în construcţie 40 de şcoli dintre care 5 începute şi neacoperite, 12 construite pe roşu şi acoperite şi 23 acoperite dar neterminate complet. Pentru toate acestea nu a fost alocat în acel an şcolar nici o subvenţie.
Şcolile primare din localităţile: Valea Mare-Runcu, Celei, Curtişoara-Tetila, Negomir-Artanu, Pojaru, Ştefăneşti-Cojani, Sterpoaia, Bengeşti Birnici şi Scoruşu nu aveau localuri de şcoală şi funcţionau în localuri cu totul improprii şi în condiţii foarte grele. Existau 13 localuri de şcoală care aveau nevoie de reparaţii foarte serioase acestea fiind: Cordeşti-Dealul Leului, Logreşti-Moşteni-Cetate, Hurezanii de Sus, Logreşti-Moşteni, Poiana Seciuri-Poiana, Scrada, Broşteni, Borăscu-Calapăr, Capul Dealului, Negomir-Ursoaia, Raci şi Radoşi la care se adăugau şcolile deteriorate de cutremurul din 10 noiembrie 1940: Rătezu, Bălăneşti, Ohaba-Jiu, Colţeşti, Aninoasa, Capul Dealului şi Calapăru care necesitau reparaţii în sumă totală de 403418 lei ele neavând nevoie să fie dărâmate ci numai reparate.

Învăţământul gorjean din 1940 în cifre
Conform programei şcolare rezervând numai câte o sală de clasă pentru atelierul de lucru manual, şcolile din judeţul Gorj aveau nevoie de 252 săli de clasă în afară de alte 141 săli necesare pentru cursurile şcolare, numărul posturilor fiind de 662 iar sălile de clasă 521. În tot judeţul erau 65 de localuri de şcoală cu o sală, 138 cu două săli, 26 cu 3 săli, 18 cu 4 săli, 2 cu 5 săli şi una cu 6 săli de clasă. Erau folosite prin închiriere două săli pentru grădiniţă una la Băleşti şi una la Răşina.
Întreţinerea materială a şcolilor s-a făcut exclusiv de către comune însă în condiţii foarte grele cu un minim de ajutor posibil fapt ce explica motivul pentru care şcolile erau încălzite insuficient iarna şi pe timpuri răcoroase, nefiind încălzite în toate cele cinci ore în care se desfăşurau cursurile zilnic, ori localurile nu erau puse la punct din punct de vedere administrativ. Această stare se datora faptului că veniturile comunelor erau foarte reduse, motiv pentru care pentru anul şcolar următor prefectul judeţului, Colonelul Th. Graur a dispus ca la alcătuirea bugetelor comunale să nu se mai ţină cont de cota de 14 % necesară şcolilor şi să se depăşească acolo unde cuantumul n-ar da atât cât necesar ar trebui. Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj fiind foarte încântat de hotărârea luată de prefect trimiţându-i mulţumirile de rigoare a venit cu propunerea ca toate cotele comunale să fie centralizate şi apoi echitabil şi folositor repartizate în cote proporţionale cu numărul sălilor de clasă de la fiecare şcoală în felul acesta să nu mai existe cazuri cu şcoli ce aveau bugete de 50000 sau 60000 lei iar altele cu doar 1500 sau 2000 lei anual.
Pentru o situaţie cât mai clară a efectivelor şcolare în vara anului 1940 s-a efectuat un recensământ în urma căruia s-a constatat că în judeţul Gorj existau:
copii între 5 – 7 ani, recenzaţi 9907, băieţi şi fete
copii între 7 – 16 ani, recenzaţi 40524, băieţi şi fete
Numărul copiilor care au fost înscrişi:
în clasele 1 – 4, băieţi 14775, fete 11160, total 25935
în clasele 5 – 7, băieţi 5736, fete 4937, total 10673
Dintre aceştia au urmat regulat în cursul primar elementar 20436 elevi şi eleve iar la cursul complementar 9081 elevi şi eleve, în total 29517 elevi.
Au absolvit cursul primar complet un număr de 2144 elevi dintre cei 2234 câţi au frecventat cursurile clasei a VII-a, examenul de absolvire fiind ţinut în zilele de 8 – 10 iunie în cele 24 de centre cu 80 – 130 elevi la fiecare centru. Dintre acestea şase centre au fost prezidate de către subinspectori şcolari iar 18 de către învăţătorii superiori şi de gradul I, foşti inspectori, revizori, subinspectori sau subrevizori şcolari.
Dan Cismaşu

Comments are closed.