Suntem într-o perioadă de concedii şi chiar dacă majoritatea românilor o duc tot mai prost de la un an la altul, unii mai găsesc bani pentru un sejur la mare sau la munte de 6-10 zile. E un fel de a spune că găsesc bani pentru că sunt puţini cei care îşi asigură concediul direct printr-o agenţie de turism, foarte mulţi gorjeni îşi finanţează vacanţa prin reducerea de 50% asigurată de Ministerul Muncii sau de sindicatele din Energetică şi Petrol(60-65%). Toate bune până aici doar că ”obrazul subţire” de bugetar gorjean se ţine cu bilete făcute rost din minerit sau Termocentrală şi sejururi în…Turcia, Grecia, Bulgaria. Pe majoritatea acestor bilete ”subvenţia” ajunge la 400-500 de euro în medie şi sare de 1000 la cei care au cu adevărat dare de mână.
O să spuneţi, probabil, că cei folosesc pe bune aceste facilităţi au tot dreptul să o facă după un an de muncă. Este adevărat până la un punct, dăm de lucru grecului sau bulgarului iar pe la noi bate vântul. E cam la fel şi cu producţia energiei electrice, de exemplu, de ce să luăm de la noi mult mai scumpă decât media europeană şi să nu importăm cărbune sau chiar energie electrică? Desigur că o asemenea concepţie este greşită şi mai ales extrem de păguboasă. Norocul că baza biletelor prin sindicat este la Săcelu sau oricum pe meleagurile României, la salarii de maximum 2000 de lei şi având şi copiii în întreţinere este destul de greu ca minerul sau energeticianul, pentru că doar aceste sectoare mai beneficiază de o subvenţie consistentă, să poată aloca un buget consistent de vacanţă. Aşa apar ”beneficiarii” din alte sectoare, ei pot fi găsiţi la Mamaia, Eforie dar şi pe plajele bulgăreşti ale Mării Negre. Pentru un patron gorjean, fie el şi cu mulţi angajaţi la firma proprie, pentru şefii de deconcentrate sau alţi reprezentanţi ai guvernului în teritoriu, este un adevărat titlu de glorie că s-au învârtit de nişte bilete. Mândrie? Ruşine? O învârteală românească pe care o moştenim încă din ”epoca de aur”.
După mai multe amânări şi bugetarii de rând au primit biletele cu reducere şi cu condiţii pe care le cunoaştem în ultimele decenii. Şi aici a apărut învârteala după ce sindicaliştii din Educaţie şi Sănătate, în special, au avut condiţia să nu depăşească 2000 de lei brut pentru a plăti 50% din cei 500 de lei maximum. Au plecat sau sunt pe punctul de a pleca la mare toate femeile de serviciu, infirmierele, asistentele şi cadrele didactice aflate în primii ani de activitate. Din nefericire, dacă ar fi aşa ar fi foarte bine, doar că pleacă cei care depăşesc plafonul pentru că aceştia îşi pot permite. Un tânăr bugetar cu 600-700 lei nu are ce mânca nici acasă cu această sumă dar să mai plece şi la mare. Dar, nu-i aşa, redresarea economică se vede şi toţi o vom duce mai bine!
Nu ar trebui să fie de condamnat românii că ştiu să se descurce, nici măcar cei care folosesc bilete scumpe care nu li se cuvin. Să ne gândim doar la faptul că 75% dintre români nu au avut niciodată în ultimii ani o vacanţă cu plecare într-o staţiune. Pe vremea lui Ceauşescu nu se întâmpla aşa iar asta ar trebui să le dea de gândit guvernanţilor!
