Între tinereţe şi experienţă în politică

Loading

Cornel ŞomâcuViaţa politică locală ne-a relevat în ultimele luni o anume fragmentare la nivelul filialelor  partidelor politice. Chiar dacă aceste fisuri nu au cum să fie oficiale şi nici recunoscute de către politicieni, ele sunt mai mult decât evidente. De la PNL unde un Pantelimon Manta şi câţiva primari au încercat să-l debarce pe Dan Ilie Morega, iar singurul rezultat a fost o întărire a puterii actualului deputat, la PDL unde se confruntă o grupare locală şi una venetică, şi la PSD lucrurile nu stau tocmai fericit. Partidul celor trei trandafiri a suferit mari presiuni în ultimele luni pe fondul aşa-zisului blat cu PDL-ul, de fapt o dorinţă a unei grupări de a-şi plăti datoriile electorale faţă de ex-directorul Laurenţiu Ciurel prin menţinerea în funcţie.
La acest moment se vede cu ochiul liber o despărţire între două curente şi poate două moduri diferite de a face politică la PSD. Prima grupare, de departe cea mai mare şi cu potenţial electoral demonstrat, este condusă de Florin Cârciumaru şi Ion Călinoiu. La aceasta se raportează într-un fel sau altul mai mulţi parlamentari şi primari. S-a născut deja şi o grupare de „lupi tineri”, prea puţini rodaţi electoral dar cu mari aspiraţii, în rândul cărora se remarcă deputaţii Victor Ponta şi Mugurel Surupăceanu dar şi alţi lideri locali, unii ajunşi în Consiliul Judeţean şi Consiliul Municipal. Cel puţin deocamdată, gruparea respectivă nu este coaptă pentru o luptă pentru supremaţie chiar dacă are mulţi bani şi controlează mijloace media. Tinerii politicieni social-democraţi ştiu că îşi datorează azi succesul electoral lui Cârciumaru şi Călinoiu dar şi „cadourilor” din campanie, unele dintre cele mai consistente pe anumite colegii.
PSD Gorj este un partid frumos la nivelul prezent cu o îmbinare a generaţiilor şi cu resurse umane considerabile. Ce nu ştie acest partid, sau măcar liderii mai tineri, e că poate fi un uriaş cu picioare de lut. Adică, mai exact, la Gorj am avut totdeauna un partid de lider, exemple Mischie, Cârciumaru, Călinoiu, dar cu multă muncă din partea liderilor tăcuţi. Cei tineri, indiferent cât de valoroşi ar fi ei, nu au la acest moment decât bani. Uneori câştigi cu o găleată şi un fular dar ai nevoie de puţin mai mult, cum ar fi Ion Iliescu ca să-ţi dea legitimitate. Şi poate o apartenenţă la un grup select de oameni politici dar asta e deja altă problemă, ce nu face obiectul rândurilor de faţă.
Se poate spune şi în politică, poate mai mult decât în alte domenii, că cine nu are bătrân să-şi cumpere. Extrapolând, ce ar fi PSD-ul fără Ion Iliescu, poate că un partid de anonimi fără priză la electorat. Chiar dacă nu a ajuns la vârsta senectuţii, un Florin Cârciumaru la PSD nu poate fi înlocuit prea uşor şi, oricum, în nici un caz în anii imediat următori. Tinerii îşi pot permite luxul să mai aştepte.