Între pesimism şi optimism

Loading

Cornel ŞomâcuDe luni de zile, indiferent de ce mijloc media ai folosi ca şi consumator,  tema crizei este subiectul major. De la economişti şi specialişti de prim rang  la veritabili „lăutari” în ale problemei, toţi îşi dau cu părerea şi ne sperie cu ce va veni peste noi. Că lucrurile nu stau foarte bine, că perspectivele sunt sumbre pentru a doua parte a anului, ne-au confirmat chiar oficialităţile dar parcă facem pe Scaraoţchi mai negru decât este şi nu credem că doar ratingul sau tirajul să fie de vină. La acest moment, Puterea se pare că are interesul să facă situaţia cât mai sumbră pentru ca românii să uite de promisiunile făcute în campanie şi, eventual, să mai înghită gogoşile electorale şi în acest an.
Sunt cel puţin trei evenimente petrecute în aceste zile care ne oferă semnale contradictorii asupra realităţii economice româneşti. Că e groasă situaţia ne-o demonstrează acordul cu FMI-ul, nefavorabil celor aflaţi la guvernare care trebuie să respecte anumite reguli cu riscul de a fi nepopulari. Dacă situaţia nu ar fi dificilă, nu credem că guvernanţii ar risca să accepte tutela FMI. Sau poate că tocmai acesta este interesul, de a face instituţia respectivă responsabilă pentru toate nereuşitele care vor veni. Dar sunt şi semne contradictorii. Pe deoparte avem evoluţia viitoare a numărului de şomeri, unde ministrul Muncii anunţă o depăşire cu circa 300 000 de oameni peste estimări cu toate costurile aferente. Pe această direcţie aflăm că la Gorj vom avea cu cel puţin 500 de şomeri mai puţini pentru că s-a ajuns la concluzia că trebuie să mai şi muncim şi din şomaj e mai greu. Deci până la urmă, mai avem o şansă în acest an ca să nu se ducă totul de râpă dar rămân concedierile din minerit, prestatori etc.
Românii se află acum între două păreri, cea a pesimistului şi cea a optimistului. În timp ce primul spune că mai rău de aşa nu se poate, optimistul spune că se poate. Greutăţile pe capul românilor au venit dar oficialităţile care încearcă să taie sporurile din salarii ne îndeamnă să ne plătim datoriile la bănci şi alte cele, restul părând să numai conteze…până în campania electorală. Atunci vom redescoperi tonul optimist şi râurile de miere ce se vor revărsa peste noi dacă vom alege să mergem din nou pe mâna Marinarului.
E foarte clar că lucrurile nu stau atât de rău în România cum încearcă să ne convingă unii dar nici atât de bine cum vor să ne facă să credem alţii. România a trecut în perioada 1997-1999  printr-o situaţie şi mai dificilă şi am depăşit-o. Ar trebui să ne gândim însă la un alt lucru, la criza interbelică era supraproducţie iar acum în România numai lucrează nimeni. Toată lumea aşteaptă…criza. Se spune că în anul 1000 au murit foarte mulţi oameni care în aşteptarea sfârşitului şi-au consumat toate rezervele, suntem cumva în aceeaşi situaţie. Ca românul echidistant, e groasă dar va fi bine!