Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Editorial » Indemnizaţia mamelor, între necesitate şi lipsă de comunicare

Indemnizaţia mamelor, între necesitate şi lipsă de comunicare

Submitted by on 1 December 2010articol citit de 1,169 ori | No Comment

Când toate păreau să înceapă să meargă mai bine pentru Coaliţia de guvernare, în sensul că salariile bugetarilor încep să îşi revină şi economia pare să îşi fi oprit picajul, Puterea s-a trezit cu un nou cartof încins pe care l-a scăpat în capul românilor. Mai exact, de la Guvern s-a aflat că indemnizaţia de maternitate pentru mame se va acorda pe parcursul unui singur an şi va rămâne şi în 2011 redusă cu 15%. O asemenea ştire, lipsită de explicaţii şi justificări logice şi financiare se încadrează într-o lipsă totală de discernământ politic mai ales că lucrurile nu sunt tranşate nici în principalul partid de guvernământ. Să îţi pui în cap 300 000 de mame în condiţiile în care Sulfina Barbu, preşedinta Organizaţiei de Femei din PDL, spune că o asemenea măsură nu se va aplica, ar trebui să-l trimită acasă pe ministrul bâlbâit.
Şi totuşi, Guvernul ar trebui să intervină pe legislaţia din acest domeniu. Mai întâi cred că ar trebui desfiinţată indemnizaţia de paternitate şi mai ales indemnizarea unui soţ care lucrează în dauna celui care e casnic. Sunt nenumărate cazuri, unele chiar cu personaje cunoscute la nivelul urbei, unde soţia este casnică iar soţul în concediu de creştere a copilului pentru că a putut beneficia de o indemnizaţie mare ca să stea degeaba. Unde mai punem, mai multe cazuri de bugetari care au limita superioară a indemnizaţiei pentru că în luna în care s-a făcut calcul a primit şi banii pe nişte procese, de exemplu. O măsură de reducere a perioadei de maternitate ar putea fi benefică poate din acest punct de vedere, altfel este o aiureală şi nu vom reuşi decât să reducem o natalitate şi aşa aflată la limita de urgenţă.
Pentru că tot am adus vorba de neajunsurile unei asemenea decizii, o cităm tot pe Sulfina Barbu care spune că ”politica de susţinere a natalităţii nu poate fi anulată de nişte calcule contabiliceşti”. Şi câtă dreptate are pentru că presupunând că ar putea trece un asemenea proiect de lege, nu pare să fi fost luat în calcul impactul social: creşe, bone, grădiniţe etc. Cum s-ar spune, nu suntem în stare de vreo 20 de ani să avem suficiente grădiniţe şi mutăm criza la creşe. Am auzit chiar că de fapt se are în vedere evitarea deprofesionalizării mamelor din cei doi ani, greu de digerat o asemenea idee. Şi revenirea ar putea fi încurajată dar nu decisă arbitrar pentru că va naşte adevărate drame acolo unde nu există nimeni să poată avea grijă de cei mici. Sau guvernanţii şi-au propus să scoată femeile de pe piaţa muncii? O salariată bugetară cu greu mai trece de 10 milioane de lei vechi pe lună în condiţiile în care o bonă cere 5-6 milioane de lei la nivel mediu. Cum nu-ţi mai rămâne nimic după acest efort de a merge la serviciu, nu ai decât varianta să fentezi legea sau să renunţi la job. Ce credeţi că se va întâmpla?
Primul lucru pe care ar trebui să îl facă premierul Boc, pe lângă acela de a concedia juriştii care l-au pus deseori în situaţii stânjenitoare, ar fi să îi pună pe miniştrii să ţină gura închisă. Decât să spună prostii, şi chestia cu indemnizaţia maternală pare să se înscrie la acest capitol, mai bine să tacă deşi pentru presă nu ar fi deloc o veste bună. Unde mai punem că din calcule nu prea rezidă că ar fi nevoie cu adevărat de o asemenea tăiere. E poate încă unul din paradoxurile româneşti pe lângă cel cu salariile reduse cu 25% care nu au redus cheltuielile. Poate că cineva ar trebui să facă ordine!

Comments are closed.