Începuturile învăţământului pe meleagurile Băleştiului (II)

Loading

În luna iunie 2012 a văzut lumina tiparului cu sprijinul Asociaţiei PROVERTICAL lucrarea „Istoria învăţământului din Băleşti de la începuturi până în prezent” semnată de istoricii Cornel Şomâcu şi Daniel Cismaşu. Prezentăm în cele ce urmează câteva fragmente adaptate pentru cititorii săptămânalului VERTICAL.

Şcoala Generală Ceauru din vechiul sat a traversat decenii de istorie şi de realizări
Şcoala Generală Ceauru din vechiul sat a traversat decenii de istorie şi de realizări

La începutul perioadei interbelice Şcoala Ceauru funcţiona cu două posturi de învăţători titulari Răuţescu Vasile şi Bărbulescu Gheorghe şi un post de suplinitor ocupat de Mogoş Constantin.

O inspecţie în perioada interbelică
În anul şcolar 1916/1917 în clasa a V-a a şcolii Ceauru au absolvit 16 elevi din 18 deoarece doi dintre ei au rămas repetenţi, aceştia în ordinea notelor au fost: Mogoş V. Grigore, Brăiloiu D. Ion, Bretoiu M. Dumitru, Mogoş I. Nicolae, Bâzu Gr. Constantin, Negrea V. Ion, Tiţa Gh. Dumitru, Vâlceanu C. Constantin, Holt D. Grigore, Holt V. Gheorghe, Negrea I. Vasile, Nanu C. Dumitru, Cârstea V. Gheorghe, Tiţa D. Ion, Cojan D. Grigore şi Croicu Gr. Vasile.
Datorită unei populaţii şcolare numeroase a fost necesar înfiinţarea unui al patrulea post de învăţător la şcoala din Ceauru unde în anul 1930 în urma unei inspecţii efectuate în ziua de 4 octombrie de către sub-revizorul şcolar  Gheorghe  Novac care menţiona: „sosind în orele post meridiane am asistat în clasele II-a şi VI pe care le conduce dl. V. Holt, învăţător cu titlu definitiv, ştat personal n. 8773, având prezenţi 29 elevi, din 40 înscrişi! D-sa funcţionează prin detaşare, ţinând cursuri, împreună cu dl. Victor Velican, pe ziua întreagă, iar d-ni Vasile şi Ioana Bretoiu, prin alternanţă, în lipsă de o a patra sală. A tratat, cu elevi clasei II-a ½ lecţie de religie *Facerea omului*, *Adam şi Eva*, procedând în felul următor: o scurtă examinare a lecţiei precedente, tratarea noului subiect şi îndrumarea elevilor de a citi şi deprinde acasă cele reţinute în ora de religie. Foarte puţini elevi au putut să-şi însuşească – în mod superficial – din cele predate de propunător.
I-am pus să citească lecţia din manual, am analizat-o logic, împărţind-o pe pericope şi explicând cuvintele şi expresiile greoaie, s-a putut povesti de către elevi – sprijiniţi de întrebările subsemnatului – mai întâi parte cu parte şi apoi întreaga bucată, urmând ca, pentru ora viitoare, să se continue şi cealaltă parte, scoţându-se învăţătura morală, cu aplicare la viaţa de toate zilele.
Am constatat o lectură ezitantă, pentru a cărei învingere se cer eforturi din partea d-lui învăţător. Răspunsuri mai bunişoare am primit la aritmetică, încredinţându-mă că majoritatea şcolarilor posedă oarecare îndemânare în calcule orale şi scrise – din sfera numerelor 1-5. – dl. Holt este detaşat la această şcoală abia de la 26 septembrie curent. Sper că în scurtă vreme, dacă se va folosi inteligent de puterea de muncă cu care e înzestrat, va izbuti să îndrepte în bine, starea în care se găseşte clasa II-a pe care o conduce.”

Şcoala Ceauru în perioada interbelică
Dacă din punct de vedere profesional dascăli din Ceauru nu prea străluceau în perioada interbelică, localul în care aceştia îşi desfăşurau activitatea profesională se prezenta conform procesului verbal întocmit în urma unei inspecţii din data de 13 august 1930 astfel: localul de şcoală avea trei săli de clasă cu antreu şi cancelarie întreţinute în bune condiţii din toate punctele de vedere însă acestea nefiind îndeajuns cursurile se ţineau în schimburi dimineaţa şi seara; mobilierul sistem nou era suficient numai pentru trei posturi păstrându-se în bune condiţii; arhiva şcolii era în ordine bine aranjată într-un dulap încăpător şi în bune condiţii construit; matricola, cataloagele, recensământul şi corespondenţa erau întocmite şi completate la timp; materialul didactic cu destule lipsuri printre care tablouri intuitive, istorice, religioase dar şi hărţile geografice, măsurile de capacitate, greutate precum şi corpurile geometrice nu existau deloc. Tot cu aceiaşi ocazie sub-inspectorul a mai cules şi următoarele date referitoare la şcoala din Ceauru: „Datează de la anul 1864, de când a început să funcţioneze cu un singur post, până la anul 1908 când efectivul şcolar fiind majorat s-a înfiinţat şi postul II. Populaţia şcolară crescând mereu, sau mai creat încă două posturi; al III-lea în 1918 1 octombrie iar al 4-lea în 1920, la 1 septembrie.”  Şcoala trebuia să fie construită pe terenul cumpărat de Comuna Ceauru prin Primarul Ionică Gh. Vasile în anul 1909 de la locuitorul Niţu Barbu şi avea următoarele dimensiuni: lungimea de 147 metri iar lăţimea de 35 metri, acest teren fiind învecinat la miază zi cu Cârstea Achim Ion, la apus cu şoseaua comunală iar la miază noapte şi răsărit cu vânzătorul, pământul fiind din cel delimitat după legea rurală din anul 1864 şi a fost achiziţionat cu suma de 900 lei. Localul de şcoală s-a construit însă în anul 1915 pe un alt teren provenit în urma unui schimb efectuat între Niţu Barbu şi învăţătorul Răuţescu Vasile, acest teren fiind în suprafaţă de 2467 metri pătraţi vecin la răsărit cu balta seacă, la apus cu şoseaua comunală, la miază noapte cu Purcaru Grigore şi la miază zi cu învăţătorul Răuţescu Vasile.
Din cauză că numărul populaţiei şcolare era în creştere în anul şcolar 1938/1939 s-a înfiinţat şi postul V în care a fost numit învăţătorul Holt Vasile de la şcoala Tămăşeşti însă un an mai târziu acest post s-a desfiinţat motiv care a dat ocazia unui conflict între învăţătorii Holt Vasile şi Bărbulescu Nicolae.
Tot în acea perioadă s-a mai iscat un alt conflict generat de învăţătorul Velican Victor care era şi conducătorul cooperativei şi farmaciei şcolare în calitate de director al şcolii din neglijenţa căruia aceste două anexe ale şcolii au fost închise.
Daniel Cismaşu
Cornel Şomâcu