Pentru următoarea perioadă, viitorul Partidului Naţional Liberal se definitivează acum în linii mari. Căile strategice prin care PNL poate deveni principalul partid din România se conturează în aceste zile, ale începutului de an 2010.
Preşedintele liberal Crin Antonescu a obţinut la alegerile din noiembrie 2009 voturile a peste 2 milioane de români.
Structura votanţilor PNL a devenit, aşa cum bine observa şi Varujan Vosganian, una diferită de cea din 2008. Dacă în 2008 PNL a adunat prin mesaj şi abordare voturile pensionarilor şi a mai multor categorii defavorizate, în 2009 partidul a adus lângă sine un nucleu electoral care constituie baza viitoarei forţe liberale: electoratul tânăr, urban, instruit, educat, cu aşteptări privind propria dezvoltare şi cu năzuinţe care depăşesc standardele subzistenţei şi sacrificiului. Acest electorat este dispus să îşi fixeze ţinte şi să le atingă într-o perioadă mai îndelungată dar o va face. PNL a devenit, aşa cum spunea politologul Iulian Stănescu, un partid trendy. S-au creat în spatele său acele cohorte de simpatizanţi, susţinători, chiar şi membri, care pot deveni grupul de propulsare şi menţinere a partidului în cadrul schimbării de generaţii dar şi în reorganizarea la nivel instituţional. Un mecanism de cultivare a cohortelor de susţinători tineri va fi foarte importantă pentru transformarea PNL într-un partid mare.
La nivel imagologic, calea PNL a fost marcată de către modelul Crin Antonescu. Astfel, liderul PNL a impus modelul tehnocratului politic cinstit, onest, fără legături cu reţele suspecte de oameni de afaceri, care a devenit opţiunea celor care reprezintă astăzi junior middle class: oameni între 20 si 35 de ani, care lucrează în sistemul public dar mai ales în mediul privat corporatist şi care nu îşi câştigă existenţa datorită contractelor cu statul ci prin munca proprie, vânzând unităţile de timp propriu pe unităţi de bani (ajungând din păcate să îşi sacrifice în final mai tot timpul) şi care îşi doresc să aibă condiţii de viaţă şi o calitate a vieţii la nivelul unei alte ţări europene (putem menţiona aici Ungaria sau Cehia).
Continuarea acestei linii, concomitent cu reorganizarea la nivel de structuri a filialelor teritoriale, trebuie să fie prioritare pentru PNL în aceşti 2 ani şi jumătate care au mai rămas până la următorul test electoral. Până atunci există posibilitatea statistică ca PNL să ajungă la cota de 30%, reprezentând într-o viitoare alianţă politica cu PSD, partenerul principal. Acest fapt, care poate părea acum o himeră, devine mai posibil ca niciodată, în contextul în care social-democraţii îşi caută rătăciţi revenirea la un status durabil.
Dilema primarilor de comuna si oraşe mici
Primarii de comune şi de oraşe mici şi o mare parte din ceea ce putem numi generic lideri locali nu acquiesează la modelul de creştere de mai sus dintr-un motiv foarte simplu. Vor să îşi ducă la îndeplinire proiectele locale pentru a câştiga un nou mandat. Aceştia s-au aliniat în legiuni disciplinate în spatele lui Călin Popescu Tăriceanu (care pare a fi secondat de Teodor Meleşcanu). Cei doi sunt de altfel doi lideri admirabili care au avut un aport deosebit în perioada 2007-2008 la întărirea partidului şi la “mişcarea de rezistenţă” în faţa lui Traian Băsescu şi a PD-L. Acum însă, se pare că vechii adversari le sunt parteneri de discuţii pragmatice pentru intrarea la guvernare cât mai rapid cu putinţă. Acest conflict dintre liderii locali, care reprezintă un electorat incapabil să se autosusţină financiar şi material, şi cei din marile oraşe, care se bazează pe un bazin electoral care poate rezista fără ajutor de resurse din partea guvernării, va atinge un punct critic anul viitor la posibilul congres al partidului. Prognoza mea este că acolo Călin Popescu Tăriceanu va înregistra o nouă înfrângere. O mişcare mai înţeleaptă pentru domnia sa ar fi negocierea cu grupul pe care-l controlează în această perioadă a reapropierii de partid şi de soluţia strategică marca Antonescu.
Obiectivele PNL pentru următoarea perioadă trebuie sa fie: crearea bazelor unei alianţe politice legitime cu PSD la nivel naţional pentru abordarea comună a alegerilor din 2012; reorganizarea filialelor şi demararea procesului de extindere a partidului, extindere preponderent urbană; crearea pepinierei de candidaţi pentru alegerile locale din 2012 pentru a preîntâmpina riscul pierderii actualilor lideri locali. Dacă PNL va creşte la nivel naţional, nu trebuie decât să identifice resursa umană capabilă să îşi asume administraţia locală (pe modelul Alianţei DA în 2003-2004); cultivarea unor candidaţi CREDIBILI la alegerile parlamentare din 2012 după modelul prezidenţiabilului Crin Antonescu. Dacă se menţine actualul sistem şi vor candida prioritar cei care îşi vor putea susţine financiar campania, nu se va ajunge la un grup parlamentar puternic ci la o grupare de mici baroni locali. Practic, viitorii parlamentari vor avea profile apropiate de un primar mediu de comună, administrator local, nicidecum tehnocrat politic capabil de legiferare,
– cultivarea susţinătorilor de 20-35 de ani prin mesaje proprii şi identificarea cu aceştia. Acest fapt va însemna identificarea cu viitorul… Un viitor care se anunţă nu bun, ci foarte bun pentru partid.
