Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Magazin » În Săptămâna Luminată

În Săptămâna Luminată

Submitted by on 13 April 2010articol citit de 1,193 ori | No Comment

În acest an, sărbătorile Sfintelor Paşti au fost trimise mai către echinocţiu, astrele au vrut să aducă mai devreme primăvara, împăcare şi iertarea în sufletele oamenilor, prea încercate de fărădelegi şi potrivnice vremuri. Ne-am bucurat cu toţii şi, respectând tradiţia creştină, ne-am primenit trupul şi gândul, ograda şi treburile casei, îndeletnicirile şi obişnuinţele pentru marea întâlnire cu veste Învierii Mântuitorului, cu Lumina credinţei, iubirii şi smereniei întru Fiul Domnului, Isus Hristos.
Am luat din poiană glia cu iarbă verde şi-am aşezat-o în pragul uşii, pasul nostru în casă să fie însoţit de rodul vieţii, de înţelgere şi pace cu aproapele, de frumuseţea împlinirilor gospodăriei şi de bucuria ofrandei de peste an în toate, de mulţumirea aşteptărilor şi dorinţelor noastre. Am aşteptat cu nerăbdare zorii Zilei Învierii, să gustăm pasca, coptura cea mai însemnată lăsată de Mântuitor şi făcută din pâinea cea mai aleasă, din puritatea grâului, pentru că el este cinstea mesei. Am gustat apoi primul ou roşu,  am reţinut găocile şi le-am slobozit în valul bogat al pârâului, ca peste vară, uliul să ocolească ţarcul găinilor. Din masa încărcată cu bucatele tradiţionale am gustat carnea de miel, am retrăit bucuria revederii rudelor, am ciocnit ouă roşii zicând „Hristos a Înviat!”, am petrecut şi ne-am povestit toată ziua poverile şi frumuseţile vieţii, dorindu-ne ca peste tot anul să fim mai iuţi, mai sprinteni, mai uşori, mai harnici, mai sănătoşi şi mai iubiţi.
Suntem acum în Săptămâna Luminată, cea luminată de Domnul Isus Hristos prin învierea sa din morţi. Dacă privim în jur, vedem cum se luminează toate! Au explodat mugurii în ram, au început a înflori pomii şi dealurile îşi pun cunui de miresme, toate se înnoiesc, în păduri păsările au început a-şi prezenta concertele iar cucul zboară peste dimineţi din vale-n vale cântându-şi cu talent numele.
Mi-aduc aminte de vorbele bunicii. Spunea că în zilele de luni şi marţi ale săptămânii serbăm pentru a fi sănătoşi, pentru ca frigul să nu frângă semănăturile iar grindina să nu bată plantele. Ziua de miercuri este dăruită tot oamenilor, să fie feriţi de suferinţele picioarelor. Joi este una dintre cele trei zile de Joimăriţe de după Paşti, zile ţinute mai ales de femei, să le fie protejate gospodăriile de tunete, trăsnete, de grindină şi ape dezlănţuite. Dacă în aceste zile nu se lucrează, pomii vor fi încărcaţi de flori şi rod iar vitele vor fi sănătoase peste an.
Mă-ntorc adânc în timp, spre anii copilăriei. În ziua de vineri se sărbătorea Izvorul Tămăduirii. Mergeam la slujbă cu bunica. Preotul satului scotea icoana şi săvârşea ceremonialul rugăciunilor în câmp, să vină ploile la timp, să germineze sămânţa şi să se podidească de rod ogorul. Mi se spunea că în această zi toate apele sunt sfinţite şi cine bea din izvor ori se spală cu apă la locul dureros al corpului se însănătoşeşte. Se mai crede şi azi că aceia care pleacă pe revărsatul zorilor după apă, duc la întoarcerea apelor semn de la omul bolnav şi se întorc cu apa de leac. În noaptea şi în dimineaţa acestei zile, lumea umblă după buruieni, crezând că acestea sunt bune pentru tămăduirea bolilor.
În această zi nu se intra în războiul de ţesut. Femeile credeau că aşa cum bat brâglele firul, va bate şi piatra recoltele. Nici depănatul nu era permis, deoarece se spunea că aşa cum se învârtea vârtelniţa, tot aşa se vor răsuci şi vânturile în furtună. Nici de cusut nu se pomenea. Pentru că aşa va sparge şi grindina frunza cum sparge acul pânza.
Sâmbăta săptămânii este cunoscută ca Sâmbăta Tomii. În această zi, femeile merg la biserică şi dau pomană pentru morţii pomeniţi de preot. Prima duminică după Paşte este Duminica Tomii. Pentru că în această zi, Isus Hristos s-a arătat Apostolului Toma, care nu a crezut în învierea Domnului, până ce nu i-a pus degetul pe semnul cuielor şi până nu i-a pus mâna pe coastă. Tocmai de aceea, Apostolul a şi fost numit Toma Necredinciosul. Chiar dacă anii s-au adunat, mai mult decât într-o carte, îmi păstrez cu cinste amintirile şi mă bucur de lumina acestei sărbători, de lumina şi căldura pe care primăvara le revarsă peste pământ, peste oameni, peste viaţă.

Comments are closed.