Dintre toate sectoarele bugetare, învăţământul românesc pare cel mai afectat la această oră de politica guvernanţilor. Contribuie la acest lucru cele peste 30 000 de posturi dispărute într-un an şi jumătate dar şi o prăbuşire a veniturilor, şi aşa modeste în comparaţie cu alte sectoare. Cadrele didactice încep să perceapă actuala guvernare ca principalul duşman al învăţământului după ce au aşteptat creşteri salariale consistente şi au primit …o criză de care nu sunt vinovate. Ce nu spune nimeni cu vocea tare, diferenţele salariale din lumea şcolii nu au totalizat la maximum mai mult de 100 milioane de lei vechi/ persoană luaţi în tranşe, în timp ce în primării a fost vorba de miliarde şi de sporuri care făceau din salariul de 40-50 de milioane un lucru normal. E normal deci ca bugetarii mai modeşti să arate cu degetul spre cei favorizaţi de soartă şi de politică.
Aflăm în aceste zile despre cadrele didactice din mediul rural care vor primi în 2011 venituri reduse cu până la 60 la sută faţă de guvernarea precedentă. Potrivit noii legi de salarizare în sistemul bugetar, care se va aplica din 2011, sporul de rural a fost diminuat de la 5-80% din salariu, la 5-20% din salariu. Reuşim astfel, printr-o singură trăsătură de condei, să lipsim ruralul de cadre didactice calificate. Cine va vrea să mai meargă în rural, mai ales în localităţi izolate, când primeşte câteva sute de lei pe lună, uneori cu mari întârzieri, fără navetă decontată sau bani de chirie? Cadrele didactice se gândesc deja la anii comunismului cu mare nostalgie pentru că statul acorda altă importanţă şcolii. Şcoala pare acum un ”rău necesar” şi nu o necesitate a societăţii contemporane. Desigur că unii dintre politicienii actuali sau foşti nu uită şcoala care a încercat să-i modeleze, după cum se vede fără şanse de reuşită, dar parcă totul este prea mult. Şcoala nu trebuie văzută prin prisma ”rebuturilor” din viaţa politică.
Sindicaliştii din Educaţie acuză absolut corect Guvernul că în ciuda negocierilor purtate şi a calculelor făcute, nici anul viitor Executivul nu va fi în stare să aplice legea unică de salarizare în sistemul bugetar. Salariile de bază, care se vor aplica, vor fi tot cele reduse cu 25 la sută, dar la care se adaugă un coeficient de corecţie. Valoarea acestui coeficient nu va putea acoperi suma redusă din salariu. Cu alte cuvinte, salariile din învăţământ nu vor mai depăşi 2000 de lei deşi altădată lucrurile au stat şi altfel.
Mai mult, legea unică de salarizare în sistemul bugetar plasează, din nou, cadrele didactice în partea inferioară a grilei de salarizare. Practic doar munca necalificată e sub şcoală şi, poate, pe undeva măsura e corectă atât timp cât ne gândim că am pricopsit ţara cu „specialişti” de înaltă clasă.
Este tot mai clar însă că dascălii au ajuns la capătul răbdării. Cu salarii modice, cu meditaţiile-pentru cei care pot-afectate de criză şi de examenele formale, cadrele didactice sunt condamnate la pauperitate. Disperarea îi va face ori să meargă în stradă, ori la cules de căpşuni. Fiind vorba de un personal îmbătrânit în mare parte, de multe ori prea puţin obişnuit cu munca fizică, rezultă că vom vedea lumea în stradă. Poate chiar în această iarnă!
asa e