Imagini în cuvinte: se călătoresc zăpezile…

Loading

peisaj-iarnaFără a-şi anunţa încă retragerea din calendarul acestui an, luna lui februarie a cules un pic de căldură din razele soarelui, rătăcind-o peste văi şi colnice, de s-au pornit  zăpezile pe plâns. Printre luminişuri şi umeri de dealuri domoale, pe întinderi de alb peticit şi zăvoaie părăsite de zarva păsărilor, lacrimile iernii s-au adunat în şiroiri nărăvaşe care au părăsit pe-aici, pe-acolo albiile pâraielor, bulucindu-se dincolo de  maluri, până peste drumuri, peste zarişti, peste ogrăzi şi peste casele oamenilor. Unde sătenii s-au dovedit gospodari, anticipând topirea nămeţilor şi primenind şanţurile pentru şuvoaiele dezlănţuite de dezgheţul neaşteptat, iarna călătoreşte cuminte, hăituită de un nesperat tropot de primăvară în care soarele a mângâiat cu prea multă căldură învelişul zăpezilor.
Din loc în loc, peste păduri şi ţarini, răsună vuietul izvoarelor dezmeticite din somnul lung al încremenirii în strânsorile gerului. Din potirul iernii, uitat pe un prundiş înalt din marginea satului, vrăbiile-şi potolesc setea. Se-aud cântece vesele prin rămuriş. E foarte aproape primăvara. Undeva, la Padeş, lângă apa Motrului, copiii merg să admire o barză care a renunţat să mai fie călătoare. S-a obişnuit să rămână aici, de paisprezece ierni, ca o învingătoare, printre furtuni de zăpadă şi biciuiri de viscol, dar foarte aproape de blândeţea şi sprijinul localnicilor. A împământenit aici primăvara şi-şi aşteaptă cu bucurie suratele plecate prin ţările calde.
Se aude că Baba Dochia şi-a răsturnat căruţele undeva prin munţii noştri şi-i plină de furie, supărându-se până la nori şi-ntunecând vremea cu iscodirile ei. Nu vrea să renunţe la cojoace şi simte că i se topesc cărările. Se călătoresc zăpezile spre fluvii şi spre mări. Iarna urcă acum spre piscurile înalte din Parâng şi Godeanu. Sunt încă albe şi încărcate căciulile Carpaţilor. Valuri albe de munţi coboară înspre Dunăre. E albă Păpuşa. Solitare şi încărcate de nea sunt şi Parângul Mare, Mohoru, Straja, Oslea, Peleaga, Piatra Cloşani şi  Piatra lui Stan. Acest lanţ de vârfuri, cu năframă de zăpezi încă neveşnicite, veghează ca un zid protector Gorjul, judeţul dăruit de Dumnezeu cu nestemate naturale rămase încă în misterul virginităţii.
Mai la vale, dinlăuntrul pădurilor cu cetină verde, se întrevăd descătuşări de mugur. Suspin de lăstari bate în porţile luminii. Spectacolul înfrunzirii este în pregătire. Frigul opreşte încă miracolul germinării. Aerul crud şi purificator, plămădit în vuietul codrilor sănătoşi, odrăsleşte lumea satelor ca un înger proteguitor. Prin grădini au început să zburde miei albi şi tuciurii, întinerind turmele şi-nveselind timpul cu glasul lor ingenuu. Pe uliţe mai trec căruţe încărcate cu fân, nutreţ de tranziţie între anotimpuri pentru fermierii harnici. La poala dealului, sfredelind perdeaua zăpezilor plânse, lujeri de ghiocei au scos capul să zărească primăvara.
Vrând-nevrând, resemnată, iarna se retrage spre locuri mai înalte. Ca nişte damnaţi, munţii încă-i mai poartă straiele. Undeva, la veranda cerului, în Cioclovina, la schit, e multă smerenie. Furişată, pe lângă coloanele de brazi înalţi, iarna se-ntoarce la ceruri. Limpezi şi vorbitoare, zburdă la vale izvoarele. E multă frământare în sufletul pădurii. Dinspre soare-răsare se-aude venind primăvara!
Ion Elena

One Comment on “Imagini în cuvinte: se călătoresc zăpezile…”

  1. frumoase vorbe spuse despre o zona atat de frumoasa, cea a Gorjului si mai ales a ,,Gorjului de su’munte”. D-le Elena, cu cativa ani in urma, spectatori fiind la un meci de fotbal pe stadionul din Motru Sec-Closani, va exprimati dorinta de a merge pana in varfu’ Pietrii Mari a Closanilor…daca mai este valabila dorinta… placerea ar fi de partea mea. Pana atunci, in masura timpului disponibil, puteti vizita adresa de web a satului Motru-Sec ( http://www.motrusec.weebly.com), o zona frumos crosetata de D-zeu si puterea naturii insa slab semnalizata de autoritati.

Comments are closed.