Ies coşurile din livezi încărcate doldora cu zâmbet de cireşe. Sunt bucuroşi culegătorii, rodul a fost pe măsura eforturilor iar vremea le-a fost prietenoasă în acest an. Copiii îşi adâncesc paşii în iarba înaltă şi fragedă de sub cupolele coroanelor pline cu mănunchiuri de ram cu fructe roşii, rotunde şi împlinite, îşi aleg chitele în coşuleţe şi câteodată îşi prind la urechi cireşe cerceluşi.
Culesul în plantaţiile cu cireşi vine ca o sărbătoare pentru cei care îşi leagă preocupările de farmecul acestor culturi, cu toate poveştile ce se ştiu şi se născocesc despre cireşii copilăriei fiecăruia dintre noi, arbori care-şi pleacă uneori poalele până dincolo de brâul tulpinii pentru a linişti poftele trecătorilor, dar care îşi trimit mult peste timp amintirile şi legendele.
Undeva, de-a dreapta Jiului, în cuminţenia ancestrală a dealurilor ce coboară în trepte dinspre frunţi de Carpaţi spre lunca tăcută a râului, ritualul culesului de cireşe este în toi, belşugul acestei veri fiind peste măsura estimată de ţăranii fermieri. Ritmul şi forfota culegătorilor se întrerup doar când peste linia munţilor se arată prevestiri de furtună. Şi în această situaţie, firea paşnică a oamenilor nu pare tulburată. Ei se aşteaptă ca ploaia să vină ca o ofrandă de la ceruri, nu ca un blestem! Sunt împăcaţi că au respectat cu sfinţenie rânduielile creştine şi cred cu străşnicie în credinţa şi rosturile locului.
Sub ochii lor pătrunşi de înţelepciune şi prudenţă, orizontul devine din ce în ce mai plumburiu, cu aglomerări de nori negri peste care răbufnesc misterioase şi sălbatice tunete urmate de ramuri de fulgere şi alte iluminări de cer, legând văzduhul cu pământul într-un tablou rece şi temător pentru cei mai slabi de înger. De multe ori, toată această frenezie a naturii s-a petrecut şi s-a stins departe de agoniseala lor, peste grădinile cu cireşi, coborând doar ploaia, ca o dulce binecuvântare a pământului, în perdele subţiri împinse de vânt sau în prăvăliri de stropi mari, curaţi şi blânzi.
Sărbătoare la mânăstire
Pe Jiu în sus, acolo unde râul legendar vuieşte îndelung în strânsoarea de cremene a munţilor, rugăciunile şi trăirile evlavioase ale sătenilor din Hurez, Rugi, Cartiu, Sâmbotin, Turcineşti şi alte aşezări răsplătite cu mult rod de cireşe în livezi de acest iunie blagoslovit de zei, se opresc în sanctuarul sacru al cetăţii mănăstireşti. Într-un loc ales de Dumnezeu, unde în zariştea verde la codrului zvelt, se profilează în smerenie turlele înalte ale pietăţii şi mântuirii. Este duminica Rusaliilor şi, în Lainici, se ţine slujba cea mare. Vocile arhimandriţilor, preoţilor şi călugărilor se revarsă în valuri de cântec duhovnicesc peste deschiderea munţilor, în cuvinte de taină şi curată îmbărbătare, de milostenie şi iertare, de înţelegere, împăcare şi iubire pentru aproapele nostru, de încredere şi izbândă în viaţă. Sub cupola Domnului, în catedrala credinţei, în curtea mănăstirii şi în pridvorul chiliilor, sunt foarte mulţi pelerini şi mireni. Mulţi năpăstuiţi ai sorţii, care au venit aici pentru a îmbrăţişa se pare ultima speranţă, să poată rezista apoi într-o realitate tot mai buimacă şi săracă.
Aici, credinţa întăreşte şi înnoieşte speranţa. Este prima zi de Rusalii. Fiecare dintre cei aflaţi la mănăstire primeşte din partea monahilor de la Lainici ramuri de tei. În credinţa lor, oamenii acceptă acest gest, ca pe un dar divin care să le fie de ajutor în viaţă. Potrivit tradiţiei, Rusaliile sunt nişte persoane urâte, asemănătoare cu Ielele, Frumoasele sau Milostivele, care umblă prin aer şi schilodesc pe cei care lucrează în zilele dinaintea sărbătorii. Ca făpturi feminine mitice, Rusaliile jucau la miez de noapte, cântau şi strigau pe aceia care nesocoteau sărbătoarea, pentru a-i pedepsi.
Obiceiuri de Rusalii
În săptămâna Rusaliilor este bine să mănânci usturoi. Să nu te culci pe câmp, nici să umbli noaptea pe la răscruce de drumuri, pentru a nu fi pocit de spiritele rele! La Aninoasa, pe Gilort, lucrul femeiesc la spălat, tors, cusut şi ţesut este interzis în aceste zile. La Godineşti, nu se umblă cu flori roşii, să nu te apuce ameţeala! Fetele şi femeile poartă la guler pelin şi usturoi, să fie apărate de Rusalii. Obiceiul purtării leuşteanului şi usturoiului în săptămâna Rusaliilor şi al punerii în scop preventiv de ramuri verzi, mai ales de tei, la stâlpii porţilor, prin casă şi prin grajduri, se mai păstrează şi azi în foarte multe aşezări ale Gorjului şi are menirea de a-i proteja pe localnici şi gospodăriile lor de strigoaice, de furia grindinei sau a furtunilor violente. Cei pociţi de Rusalii erau vindecaţi adesea prin jocul căluşarilor, care aveau puterea de a îmbuna spiritele.
Vine Sfânta Treime
Împăcaţi şi pătrunşi de vibraţia clipelor petrecute în spaţiul sacru al Mănăstirii Lainici, părăsim platoul feeric din grădina Domnului. Lăsăm acolo virtuţile raiului, pacea celestă şi taina credinţei. La vremea când hortensiile au înflorit deja, iar prin frunzişul versanţilor se înfiripă miresme din flori de tei. Mâine va fi Sfânta Treime şi, la Târgu Jiu, medicul şi omul de cultură Doru V. Fometescu pregăteşte o nouă ediţie a sărbătorii tradiţionale „Logodna vinului cu ulcica”. Zilele vor curge apoi prin săptămâna Rusaliilor, spre solstiţiul de vară. Atunci, în cea mai lungă zi luminată de soare din an, Rusaliile se vor sparge, iar oamenii pot să-şi reia treburile lăsate puţin în aşteptare. Întru meritată mulţumire, faţă de sine şi divinitate! Este iunie şi vara ne primeşte cu bineţe…
