Imagini în cuvinte: În săptămâna lui Moş Ajun

Loading

Nepăsător, timpul îşi împingea placid zilele spre solstiţiu. Decembrie s-a ţinut de cuvânt şi a adus acasă iarna. Ninsese tăcut şi calm, dar nu atât de îndestulător ca altădată, peste tot sudul pământului nostru. Şi în Gorj, munţii, colinele şi luncile râurilor s-au îmbrăcat cu straiele iernii, pădurile şi-au legat sub bărbie broboada de promoroacă. Satele vieţuiesc în albul imens al anotimpului, pe fir de vale, pe muchie de culme ori în căldările dintre vârfuri de deal sau munte, unde au ales străbunii să veşniceacă în linişte şi siguranţă. La Padeş, în acest an, uliţa pe care se adunau piţărăii şi-a schimbat înfăţişarea. Ogaşul cu podul de gheaţă pe care alunecau odinioară săniile s-a retras într-un canal modern iar în locul albiei, prin osârdia unui localnic care a dorit să îşi convingă semenii că se poate trăi şi altfel prin aceste locuri, a apărut drumul asfaltat, fără bolovani şi gropi de noroi. Aici, cu chip nou şi alb, este capătul de sat din care vor pleca iarăşi piţărăii pe la casele oamenilor.
pitarai
Din fericire sunt încă multe locuri din Gorj unde se menţine tradiţia piţărăilor

Cu vocile lor zglobii, copiii vor începe sărbătorile acestei ierni în dimineaţa de Ajun, fratele mai sărac al lui Moş Crăciun.  Primeniţi în haine curate, cu săcuie sau trăistuţe cu baiere pe umeri, în mâini cu colinde proaspăt lucrate, piţărăii vor pleca din poartă în poartă spre Valea Moregilor şi apoi peste tot satul colindând cu bucurie şi spor pentru un an mai bun. Ei vor fi dăruiţi de stăpânii gospodăriilor cu colăcei, nuci, mere, pere, biscuiţi şi dulciuri. Vârstnicii sunt rugaţi cu ţuică fiartă de unii gospodari, să-şi mai încălzească paşii. Spre seară, la reîntoarcerea acasă, fraţii se întrec alegând şi numărându-şi darurile primite. Alţii îşi lăsă săculeţele pline cu piţărăi pe la rude şi-şi văd mai departe de colindat, să umple alt săculeţ cu daruri.

În grupurile vesele ale colindătorilor se adună băieţii şi fetele satului, copiii şi oamenii săraci. Ei nu plecă să colinde până nu primesc semnalul vătafului, cel ce are sub comandă întreaga oaste a piţărăilor. L-au avut cu ani buni în urmă pe Moş Bobei, apoi pe Nicolae Mischie. Acum nu se ştie ce vătaf vor mai avea. Colindele cu care se mândresc unii sunt meşteşugite chiar de ei dintr-o nuia ceva mai groasă de alun, tăiată din aluniş cu câteva zile mai devreme, după ce pe la ferestrele caselor vor fi trecut zoriorii ajunului, cu cântec şi urări de sărbătoare. Băţul era împodobit cu motive spirale în alb-negru, prin crestare şi decojire cu briceagul şi afumare la focul întreţinut de propria-i coajă.
Obiceiuri ancestrale în Gorj
La Cloşani, într-o superbă perpetuare a tradiţiei, îmbrăcaţi într-un mod cât mai original şi purtând măşti confecţionate cât mai hazliu, colindeţii pleacă prin sat în seara de Ajun. Ei intră în casă, răscolesc focul din vatră cu colinda, să se ducă relele, şi-i urează gospodarului: „Ce-i în casă să trăiască,/Ce-i afar’ să izvorască,/Oile lânoase,/Vacile lăptoase,/Caii-ncurători,/Porcii unsuroşi,/Să-i mâncaţi sănătoşi!” Gazdele îl dăruiesc pe vătaf cu „Colacul lui Dumnezeu”. Piţărăii primesc colăcei rumeni, copţi în sobă, pe vatra încinsă. Femeia casei aruncă boabe de porumb, de grâu, de fasole, cu dovleac sau cânepă peste ceata urătorilor, crezând într-un rod mai bogat pentru anul care vine.
În sat, la Aninoasa, vătaful jeruieşte cu colinda focul din vatră, urând stăpânilor casei sănătate şi belşug, repetând apoi la fiecare poartă: „Bună ziua lui Ajun,/Dar mai bună a lui Crăciun,/Oamenii sănătoşi,/Porcii unsuroşi,/Vacile lăptoase,/Oile lânoase!”
La Novaci, piţărăii îşi încep colindul de la cel mai harnic om al aşezării. Vătafii primesc în dar un colac mare iar colindătorii sunt răsplătiţi cu fructe, dulciuri şi colăcei. Şi aici, piţărăii sunt rugaţi cu ceşcuţe de ţuică fiartă, să nu le intre frigul la obiele! La sudul judeţului, colindeţii din Glogova au obligaţia să facă focurile în vatră şi la hotarul satului. Îşi aprind torţe din crengi de cireş şi, pe la apusul soarelui, pleacă să colide satul. La Runcu,  piţărăii pornesc la drum după ce vătaful urează la prima casă. El ia din cotovaie boabe de grâu, porumb sau fasole, spune „Amin!”, şi aruncă boabele peste acoperişul casei dorindu-i gospodarului:”Grâul cât casa,/Pâinea cât masa”.
Ajuns în faţa casei, vătaful din Vădeni întreabă alaiul:”Ce-i aici, copii?”. I se răspunde:”Dumnezeu!”. El cumpăneşte colinda deasupra porţii deschise. Piţărăii intră pe sub ea în curte şi sunt încărcaţi de gospodar cu fructe, dulciuri şi colăcei. La Stănceşti, piţărăii nu pleacă fără lăutari. Întocmai ca la o nuntă, vătaful poartă un steag împodobit cu ştergare şi batiste, cu un clopoţel în vârf. Steagul este jucat în ograda fiecărui gospodar. Apoi, vătaful apleacă steagul, lăutarii tac iar piţărăii merg mai departe. Tot aici, copiii satului privesc în dimineaţa de Ajun printre parii din preajma casei. Dacă văd o pasăre aleasă este semn bun, iar de zăresc o cioară sau o coţofană este semn rău.
Câte doi vătafi din Baia-de-Fier ies din ceata piţărăilor şi intră în casa gospodarului să dea în grindă. Pe masă, ei găsesc o lingură cu grâu pusă pe un colac mare. Unul dintre vătafi ia în mână lingura cu grâu şi rosteşte o urare de belşug, sănătate şi la mulţi ani familiei colindate, după care aruncă grâul în tavanul casei. După ce se întorc din piţărăi, copiii de pe Valea Jaleşului lovesc cu colinda în spinarea vacilor  în credinţa că acestea vor face viţei vărgaţi. Tot aici, sătenii care au copii morţi dau de pomană o colindă, un colac şi o lumânare aprinsă. Prin toate satele, în dimineaţa de Ajun, se mănâncă dovleac turcesc copt în sobă, să fii gras ca dovleacul. La Racoţi se obişnuieşte să se mănânce nouă feluri de mâncare de post.
Băieţii de însurat din Preajba pleacă în piţărăi cu muzicanţii după ei. Ei colindă numai fetele de măritat. Acestea îi invită în casă, la ospăţ, oferindu-le prilejul să constate priceperea lor în arta culinară, dar şi acela de a admira zestrea fetei. Fiecare fată era jucată de drăguţul ei. Dincolo, la marginea judeţului, sătenii din Polovragi pun în trăistuţa copiilor produse agricole, sare şi preparate din porc, în credinţa de a fi spor în casă în anul care vine.
Se vede, s-a întors iar la noi iarna! Pe la ferestre strălucesc luminiţe multicolore. Cetina de brad înmiresmează casele. Prin adâncimi de uliţi şi de vreme se aud cântece de stea, florile dalbe, vicleiul, pluguşorul. Cete de colindători poartă pe la porţi credinţa în frumos, bine şi rodnicie pentru viaţă. Cu ochii lipiţi de obrazul ferestrelor, copiii îl aşteaptă pe Moş Crăciun. Ei ştiu că Moşul vine de departe, tare departe, tocmai din ţările albe, dinspre Polul Nord. Sania Moşului este trasă de un cal alb şi şchiop şi aduce copiilor cuminţi jucării şi dulciuri. Ninge ca-n poveşti afară! Irina nu şi-a luat deloc ochii de la geam. Vine Moş Crăciun!