Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Gorjul » Ileana Mustăcel: „Mi-ai rămas, viață, datoare”

Ileana Mustăcel: „Mi-ai rămas, viață, datoare”

Submitted by on 14 April 2017articol citit de 1,429 ori | No Comment

Ileana Mustăcel, cunoscută în întreaga țară pentru piesa ce a consacrat-o: „Pe nana Ilie-l cheamă” și care împletește dragostea pentru cântecul popular cu meseria de dascăl, petrecându-și viața pe scenă și la catedră, a lansat zilele trecute albumul „Mi-ai rămas viață datoare”. Care este povestea titlului de album și cheia succesului ce i-a deschis porțile către lume vom afla, în exclusivitate, chiar de la îndrăgita artistă.

Reporter: Ileana Mustăcel, albumul tău are un titlu sugestiv, care, în același timp, face curios pe oricine, ca și pe mine. Cu ce ți-a rămas viața datoare?
Ileana Mustăcel: E un motto al meu, de aceea mi-am dorit să fie numele piesei ce dă titlul albumului. Viața mi-a rămas datoare cu anii tinereții, pe care i-am sacrificat muncind, fără să-mi dau seama că ea nu m-așteaptă. Mesajul pe care vreau să-l transmit tuturor este acesta: „Urmați-vă țelul, luptați pentru el, dar nu uitați nici de frumusețea tinereții. Bucurați-vă de ea, păstrați-vă timp și pentru voi, pentru că viața merge înainte și nu se mai întoarce.”
R.: Cât de mult înseamnă acest album discografic pentru tine și cine sunt cei cu care ai lucrat la el?
I.M.: Acest album e un vis împlinit și este dăruit publicului meu, care mă iubește, mă apreciază și în fața căruia mă înclin cu tot respectul.
A fost o muncă imensă, alături fiindu-mi o echipă întreagă, care s-a aflat pe aceeași lungime de undă cu mine. Succesul unei piese pornești de la un text reușit (aici amintesc de textier Georgiana Ion, care mi-a semnat o parte din texte), continuă cu o linie melodică inspirată (unde mi-am pus eu semnătura) și se întregește cu o orchestrație adecvată, care e menită să pună în valoare întreaga piesă (cel care și-a pus aici amprenta este Virgil Chirițoiu, omul care a muncit cot la cot cu mine). Albumul a fost scos pe piață de Casa de Discuri Oltenia (GS Folclor), condusă de doamna Alis Vîrjan, omul care a crezut în mine și a spus „da” din prima, în momentul în care i-am prezentat materialul. Le mulțumesc tuturor pentru contribuția adusă la realizarea acestui album.
R.: Iar acum urmează campania de promovare. Cu cine colaborezi la capitolul imagine?
I.M.: Un artist trebuie să fie impecabil, să aibă grijă să-și promoveze imaginea și produsele pe care le scoate pe piață. De imaginea mea se ocupă Cătălin Gogan, un tânăr fotograf profesionist pasionat de ceea ce face și dedicat artei fotografice. El este cel care îmi face ședințe foto, videoclipuri, iar toate acestea le voi arăta publicului, pentru că urmează o campanie de promovare în toată țara. Vreau să-i bucur atât pe cei care-mi iubesc muzica, precum și pe cei care încă n-au avut ocazia să o cunoască.
R.: Cum te-ai apucat de cântat și care a fost drumul tău până ai ajuns aici?
I.M.: De mică lălăiam prin curtea casei cât mă ținea gura, la Bratilovu – Baia de Aramă, județul Mehedinți, unde m-am născut. N-a cântat nimeni la mine în familie, tata avea voce dar nu și-a cultivat-o niciodată. M-am apucat să cânt de dragul Anicăi Ganțu, căreia îi cunoșteam toate piesele, iar acum avem o prietenie strânsă și mă bucur că a acceptat să compună pentru mine una dintre piesele albumului.
Apoi am crescut, am mers la liceu la Baia de Aramă și am început să particip la spectacole, am fost în turnee atât în țară cât și peste hotare (în Turcia și Bulgaria). Am debutat oficial la Festivalul concurs „Munte, munte, brad frumos” de la Baia de Aramă în 1997, unde am câștigat premiul 2. După aceea am mai participat la festivaluri concurs, dar eu nu m-am bucurat de susținerea nimănui și consider că am fost de multe ori nedreptățită. Am refuzat să merg la foarte multe concursuri pentru că am constatat că în culisele multor festivaluri se stabilesc premiile în funcție de relații și mai puțin de calitățile interpretative.
R.: A fost, probabil, momentul în care ai decis să păstrezi muzica la nivel de pasiune și să-ți alegi altă profesie? Pentru că, deși seara ești pe scenă, ziua ești la catedră.
I.M.: O altă pasiune a mea, pe lângă muzică, este literatura. Am urmat cursurile Universității Babeș Bolyai, Facultatea de Litere, secția Română – Etnologie, ca să nu mă rup de tot de folclor, pe care îl am în suflet mereu. De altfel, în timpul studenției am activat la Ansamblul Folcloric „Mărțișorul” al Casei de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca, iar după terminarea facultății am revenit la Baia de Aramă, am început să profesez, întorcându-mă la liceul unde am învățat, „C-tin Brâncoveanu” din Baia de Aramă, de data asta la catedră, ca profesor de limba română.
R.: Ia spune-mi, cum se împacă profesoara cu solista? Sunt domenii diferite. Cum o percep elevii pe profa de română care seara urcă pe scenă?
I.M.: Aaaa, profa și solista sunt două personaje total diferite. Să mă vezi la costum, cu ochelari, serioasă, destul de dură, atât cât să impun respect, iar elevii să conștientizeze că școala e o treabă foarte serioasă. De altfel, mi se spune printre elevi Agentul 007, pentru că sunt vigilentă, ba chiar spun elevii mei că am ochi pe toate părțile capului, pentru că-i văd ce fac și dacă sunt întoarsă cu spatele…
Totuși, dragostea pentru literatură e liantul între catedră și muzică. Predau literatură la școală, iar la muzică îmi scriu singură textele.
R.: După ce te-ai instalat la catedră, deci ai stabilit că profesia ta va fi cea de dascăl, te-ai întors și la prima ta dragoste, muzica.
I.M.: Daa. După ce am devenit profesor, acum 10 ani, m-am înscris la cursurile de canto popular de la Școala Populară de Artă Târgu Jiu (clasa profesor Camelia Argint), pentru a-mi continua visul de a cânta. Am avut astfel posibilitatea să mă pregătesc într-un cadru organizat, am început să particip la spectacole la nivel național, să imprim primele piese și să merg la emisiuni tv. Am început să fiu invitată la evenimente private în toată țara, iar de doi ani cânt foarte des în Serbia, pentru că iubesc foarte mult folclorul sârbesc, am prieteni foarte mulți acolo, unde mă simt ca acasă și, în prezent, cânt atât în Serbia cât și în România cu o orchestră sârbească condusă de maeștrii Ziva Dinulovic (saxofon) și Slobodan Pecic (armonică). În paralel, primeam invitații să cânt cu trupe din România, dar am decis să-mi fac trupa mea. Cânt și cu ea, sunt invitată și individual, la program, am, mulțumesc lui Dumnezeu, activitate intensă.
R.: Un mesaj pentru cititorii noștri?
I.M.: Dragii mei, cum spuneam la început, urmați-vă țelul, dar nu uitați că viața trece, bucurați-vă de ea!

Comments are closed.