O statuie de piatră veghează furnicarul de maşini şi utilaje de pe Europeanul 79, în Valea Vladului. O casă cu pridvoare de lemn împodobite cu vitralii şi susţinute de coloane cu capiteluri înflorate e ridicată în centrul comunei Bâlteni. O biserică ce aduce cu cea a Mânăstirii Curtea de Argeş tronează în centrul aceleiaşi comune. Un castel construit în stil italian străjuieşte zona, de pe o culme de deal. O şcoală ornamentată precum vechile temple, aflată la câţiva zeci de metri de biserică, îi face pe trecători să întoarcă privirea spre ea. Toate astea sunt mărturii prezente, dar tăcute şi lăsate în paragină ale existenţei, în aceste locuri, a marelui gorjean Dincă Scheleru (1846- 1918).
Aura Stoenescu
Dinu Mărgulescu
Mulţi dintre noi am trecut pe European 79, grăbiţi, cu treburi, dar nu ştiu câţi dintre noi am observat în marginea drumului sfântul cu aripi de vultur, sculptat în piatră, din punctul numit Valea Vladului, comuna Bâlteni. Monumentul era, până de curând, ascuns privirilor de un tei secular. Acum e vizibil, dacă nu luăm în calcul grămezile de pământ rezultat de la lucrările de înlocuire a conductei de apă. Stă acolo, cu o aripă ruptă, ciublit şi năpădit de muşchi, cu toate că are o valoare inestimabilă. A fost ridicat de Dincă Scheleru, cel care apare, într-un vechi cântec popular, ca fiind al treilea mare gorjean, după Tudor Vladimirescu şi Gheorghe Magheru. (”Foaie verde foi de boj/ Cine-a fost o dată-n Gorj/ A fost Tudor şi Magheru/ Şi neica Dincă Scheleru”). Cine are vreme să se aplece, pentru o clipă, asupra istoriei dăltuită în piatră la margine de drum, va afla de pe piedestalul îngerului că monumentul a fost ridicat aici de însuşi Dincă Scheleru, drept mulţumire către Dumnezeu pentru că a scăpat cu viaţă dintr-un atentat ce s-a produs asupra lui, la vârsta de 34 de ani. În seara de vineri, 24 octombrie 1880, întorcându-se de la şedinţa Consiliului Judeţean, de la Târgu Jiu, el a fost împuşcat, într-un atentat pus la cale de doi săteni (Grigorie Bălteanu şi Dumitrache Şandru), primul fiind chiar primarul comunei. La proces, acesta a recunoscut că-l invidia pe Dincă pentru succesele sale economice pe care le avea în comuna unde era considerat venetic, el fiind din Schela. În plus, primarul era dator la Dincă suma de 4250 de franci, iar acesta spera, astfel, să scape de datorie.
Deschizător de drumuri
Fecior de ţărani moşneni înstăriţi, nepot al lui Dinu Scheleru, vătaf de plai al Plaiului Vulcan şi al lui Constantin Căpraru Beuran, plăieş din Schela şi pandur al lui Tudor Vladimirescu, Dincă Scheleru a fost ales deputat de Gorj în nouă mandate (între 1879- 1916), cu toate că n-a făcut decât 42 de zile de şcoală. Tot el a fost cel care a făcut, în Oltenia, prima încercare rudimentară de a scoate petrol, în anul 1883. A construit o turlă de lemn şi a început să foreze, dar a fost oprit de o erupţie de gaze şi apă sărată, fapt consemnat în arhivele Ministerului Agriculturii din acele vremuri, care se ocupa şi cu problemele de acest gen. A fost deschizător de drumuri şi în minerit, el descoperind la Schela, în comuna natală, singurul zăcământ de antracit din România care există şi la ora actuală, dar se află în conservare. I-a plăcut să se poarte, iar ca să fie mai presus decât feciorii din zonă şi-a înfiinţat propriul atelier, dând tonul modei acelor timpuri, după cum spunea specialistul în etnografie Olga Horsia: „… meşter cunoscut, cu atelier important în zona Gorj- a creat o modă a costumului oltenesc, cu piesele de aba foarte bogat decorate, cunoscut sub numele de costum schileresc.” Ţăran cu vederi liberale, care s-a ridicat din punct de vedere economic prin practicarea comerţului, Dincă Scheleru a avut chiar propriul ziar. Cu toate astea, a făcut politică în partidul ţărănist.
„Geaba ai casă de sticlă”
Cu ocazia purcederii pe urmele lui Dincă Scheleru, pentru a doua oară pentru săptămânalul VERTICAL, când întrebarea era ”Cine-a fost o dată-n Gorj… Dincă Scheleru”, sau Schileru cum i se cunoaşte numele, am găsit răspuns la o a doua întrebare pe care o aveam în gând când ascultam vechiul cântec popular ce l-a păstrat pe marele gorjean în memoria noastră: ”Casă de sticlă pe vremea aceea?” (”Neică Dincă, Neică Dincă/ Geaba ai casă de sticlă/ Şi n-ai nici o ibovnică/ Că eu stau într-un bordei/ Şi tot am vreo două- trei.”) Răspunsul l-am aflat de la una dintre strănepoatele personajului nostru, Paulina Văsâi, care locuieşte chiar în casa pe care a construit-o şi în care a locuit Dincă Scheleru. Construcţia e o combinaţie între coloanele antice, crestăturile populare în lemn şi vitraliile renascentiste, care se păstrează şi acum. Doar din vitralii mai sunt numai câteva fragmente, la etaj, dar acestea îmbrăcau în întregime cele trei pridvoare de lemn traforat, ce încing casa pe trei părţi ale etajului, ca un geamlâc din timpurile noastre, de aici venind termenul ”Casă de sticlă”. Cât despre faptul că despre un bărb at aşa falnic se spunea că n-avea nici o ibovnică, se datorează faptului că acestuia i se dusese vestea că e un familist convins, ce-şi iubea foarte mult soţia, pe Maria. Aceasta a murit în braţele lui, la vârsta de 35 de ani, răpusă de o boală nemiloasă, după ce-i adusese lui Dincă pe lume patru băieţi şi două fete.
Şcoala şi biserica
Dincă Scheleru s-a hotărât să construiască şcoala în anul 1909, iar prin influenţa deosebită pe care o avea în Parlamentul României, a reuşit să obţină peste un an toate avizele necesare. Aşa se face că Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor- Administraţia Şcoalelor, condus de Spiru Haret, a dat Ordinul 3.589/1910 (publicat în Monitorul Oficial din februarie 1910), prin care s-a înfiinţat şcoala în care învaţă şi în ziua de astăzi copiii din Bâlteni. Dovadă că aşa au stat lucrurile e însăşi inscripţia din stânga uşii de la intrare: „SCOALA PRIMARĂ DINKĂ ŞI MARIA SKELERU construită de subsemnatul în zilele M.S. REGELUI CAROL I şi M.S. REGINEI ELISABETA inaugurată şi donată comunei BÂLTENI în ziua de 21 MAIU 1911 pentru vecinica amintire a mea DINKĂ SKELERU – DONATOR. Învăţătoru şcoalei este GRIGORE PÎRVULESCU”.
În actul comemorativ de la inaugurarea şcolii scrie: „… pentru dragostea ce am avut şi am de consătenii mei spre educarea şi luminarea fiilor şi fiicelor lor, prezenţi şi viitori, ca să devină buni cetăţeni şi aprigi luptători ai scumpei noastre patrii România, am construit cu propriile mele cheltuieli un local de şcoală care să fie fruntea şi linia de unire între trecutul glorios şi viitorul de aur prezis de Bolintineanu.” Iar ca rezultatul să fie garantat, marele gorjean a avut grijă să-i blesteme în avans pe dascălii ce nu-şi vor face datoria în şcoala lui: „Blestem pe toţi învăţătorii şi învăţătoarele care nu-şi vor îndeplini cu sfinţenie datoria în conştiinţă curată la această şcoală! Aşa să le-ajute Dumnezeu!”.
Ca un vrednic om de vază al locului, Dincă Scheleru a ctitorit şi biserica din centrul comunei, care trebuia să fie asemenea bisericii de la Mânăstirea Curtea de Argeş. El a murit, însă, înainte ca aceasta să ajungă la acoperiş, construcţia fiind terminată cu mulţi ani după aceea, aşa cum scrie în pisania bisericii.
Castelul de pe culme
Aşa cum ne-a declarat Ileana Giurgiulescu, o altă strănepoată a lui Dincă Scheleru, care locuieşte într-un castel al familiei, tot în Bâlteni, pe un promotoriu de pe care se vede întregul sat, construcţia a fost ridicată de unul dintre fiii lui Dincă. Am considerat, însă, că e la fel de importantă ca şi celelalte edificii ce aduc în memoria gorjenilor personalitatea celui care a fost ”Neica Dincă”, mai ales pentru faptul că aici există tablouri care-l înfăţişează pe el şi pe soţia lui şi documente ce i-au aparţinut. Castelul a fost construit în scop de locuire şi apărare, de meşteri italieni care i-au imprimat un stil aparte, cu două turnuri simetrice ce aduc cu crenelurile de castel.
Valori ne… preţuite
După cum se vede, multe sunt urmele lăsate de marele Dincă Scheleru şi urmaşii săi, dar preocuparea autorităţilor de a conserva şi pune în valoare aceste pagini de istorie este inexistentă. Ministerul Culturii şi Cultelor nu a alocat nici un leu, până acum, pentru aceste monumente de patrimoniu, iar autorităţile locale nu au fonduri pentru restaurare, care se poate face numai cu specialişti şi costă foarte mulţi bani. Aşa că ele continuă să stea printre noi, mute şi triste, riscând să se degradeze şi să dispară, cu toate că ar putea deveni puncte ale unui traseu turistic cu o deosebită valoare istorică.
schileru
Îmi pare rău, dar trebuie să vă contrazic. Se numea scheleru, aşa cum rezultă de actele de identitate, chiar dacă, aşa cum am scris în material, i se spunea schileru.
Felicitari doamna Aura Stoenescu pentru articol. Ati scos la iveala adevaratii oameni de valoare ai Gorjului de odinioara. Astazi intalnim in fruntea politicienilor numai schiciuri.
a fost bun articolul despre Scheleru
Cecenule,stai acasa ca esti analfabet
Multumim pentru articol!
Scheleru e un nume destul de neobișnuit ,mă întreb de la ce vine?
Frumos articolul!
Eu m-am nascut in alt sat de care se leaga amintirea Familiei Schileru. Acolo avea o locuinta cu mai multe etaje, de tip castel, cu scari interioare, iar intre aceasta casa si drumul comunal avea o gradina cu tei falnici, care imprastiau mirosul specific peste doua sate. Mosia nu era prea mare, poate la nivelul a 100 de hectare cultivate, dar mai avea zavoi pe malul Gilortului si paduri pe dealul dinspre Vladimiri (satul unde s-a nascut Tudor Vladimirescu). Copii lui Dinca Schileru, Aristica si Dinca au copilarit si pe la aceasta mosie, asa cum si lui Dinca Schileru, probabil fiu al lui Dinca de care pomeniti, i-a placut sa stea mai mult aici, decat in Balteni. Cantecul lui Nenea Dinca este creatia lautarului Costica Dindiri din Bibesti, un celebru lautar capabil sa cante pe doua coarde de vioara, asa cum nu reuseau decat foarte putini. Acest lautar (despre care este bine sa va documentati!) a murit prin anii 1970. Este posibil ca aprecierea Dumneavoastra despre casa de sticla sa fie mai corect legata de casa din satul Frasinu (adica cea a lui Dinca, fiul lui Dinca despre care ati vorbit) potrivindu-se si faptul ca Aristica era baiatul lui Nenea Dinca. Acest Aristica (avocat renumit si actionar principal la IOR Bucuresti) a fost secretarul lui Grigore Iunian, iar Dinca-fratele sau-pasionat de fotbal (a jucat fotbal de performanta si a fost si antrenor al Nationalei de tineret)- a ramas in RFG intr-o deplasare cu echipa de fotbal a Romaniei (tineret), unde l-a chemat si pe Aristica. Amandoi au murit pe meleaguri straine.Familia Schileru avea si un cavou langa biserica din sat, ctitorie a altui boier Moscu.
Informatii bazate pe amintiri se gasesc si la http://frasinu.blogspot.com
Toata consideratia!
Domnule Alexandru, va multumesc pentru aprecieri si pentru informatiile pretioase pe care ni le-ati dat, atat noua cat si cititorilor nostri. Vom contiuna cu documentarea pe acest subiect si vom reveni cu articole in numerele viitoare ale saptamanalului VERTICAL.
Stimata Aura Stoenescu,
Meseria pe care o am si alte chestiuni, deocamdata ma impiedica sa particip altfel decat amatoriceste la reconstituirea unor biografii exemplare, cu care sa se mandreasca gorjenii. Daca cercetati cu atentie viata fotbalistica, atunci veti gasi numeroase informatii despre Dinca Schileru-fotbalist pe la Timisoara (i s-a conferit de curand titlul de cetatean de onoare al Timisoarei!) si in alte locuri, inclusiv in Franta si chiar in nationala Romaniei. Apoi, ca antrenor s-a perindat pe la mai multe echipe, dintre care Siderurgistul-Otelul Galati de mai tarziu, FC Oradea s.a. si a fost si antrenor national, asa cum am mai spus. Dinca Schileru a facut studii juridice sub amenintarea dezmostenirii, spre deosebire de fratele sau Aristica, care era aplecat spre afaceri (mostenire de la bunicul sau Dinca), avocatura si politica. Mama celor doi a fost Mimi Schileru, provenita de pe lunca Jiului. Mosia de la Frasinu a fost cumparata de Dinca Schileru (nu stiu daca parlamentarul stins in 1918 ori chiar de Dinca Schileru, fiul acestuia). Aceasta mosie trecea si dincolo de Gilort, spre apus, ceea ce ma face sa cred ca a fost parte a mosiilor boierului Moscu (Muscu), cel de la care s-a tras denumirea satului Musculesti (unde scoala primara-din oportunism neaplicat la dezinteresatii frasineni!-poarta numele lui Dinca Schileru), ctitor de biserici, printre care si cea din Frasinu, numita mai tarziu „Biserica Cucoanei”,pentru ca era apropiata de conac-castel, adica a lui Mimi Schileru, care avea grija de starea acesteia, langa care isi construise un cavou familial cu o soarta tragica dupa nationalizare, soarta pe care a impartasit-o si castelul devenit sediu de ferma de stat, spre deosebire de cealalta biserica din lemn din centrul satului. Una din dintre surorile lui Dinca Schileru din Frasinu a fost mama acad. Plopsor, care si-a adaugat acest nume de la satul unde locuia mama lui, tot pe o mosie apartinand batranului parlamentar Dinca Schileru. Am facut aceste precizari pentru a arata ca familia lui Dinca Schileru, „parlamentarul analfabet”-numit malitios de unii dintre colegii lui, avea-ca urmare a iscusintei in afaceri a acestuia- mosii in mai multe sate, probabil si urmasii indepartati trebuind sa mai traiasca prin acele sate ori aiurea. La fiecare mosie, mai mare sau mai mica, a trimis cate un urmas. La cea din satul Frasinu a trimis pe feciorul sau Dinca despre care se stiu mai putine lucruri decat chiar despre copii lui Aristica si Dinca. In diferite variante ale cantecului lui Dindiri, interpretate acum si oarecum diferit de originalul auzit acum peste 45 de ani de la familia de lautari ai lui Pitigoi al Batran din Tg. Carbunesti, se spune de Aristica ca baiatul ori nepotul lui Neica Dinca. Nu este nici o greseala: pe tatal si bunicul lui i-a chemat la fel: Dinca.
Aceiasi consideratie si poate ca voi reveni!
Doamna Stoenescu,
Dle Dinu Margulescu,
Sunt foarte placut impresionat de articolul dv.
Sunt nascut in acelasi sat cu marele Dinca Scheleru (Schileru), respectiv Schela de Gorj. Sunt profesor universitar in Bucuresti.
As dori un schimb de informatii pe tema Dinca Schileru.
Referitor la numele Schileru: vine de la toponimul Schela (localitate numita in trecut si Schila, Schila Mare, grafiata chiar Schyla). Acest cuvant inseamna vama: Schela se afla la capatul dinspre Oltenia al pasului Valcan si a fost vama importanta pe milenarul drum comercial dintre tinuturile de la sud de Carpati si zona sudica a Transilvaniei (Valea Jiului superior, Tara Hategului etc.). Si-a pierdut aceasta functie dupa unirea provinciilor romanesti, in 1918, desi a mai fost strabatut cateva decenii (pana aproximativ in anii ’60-’70) din secolul trecut de gorjenii de langa munte, care duceau in Valea Jiului produse agricole pe cai, in desagi purtati pe spinare ori in cosuri purtate pe cap…
Va doresc sanatate si spor,
I.Schileru
Stiam cate ceva despre legendele personajelor Dinu Schileru,asa cum este numit de majoritatea gorjenilor si nu numai,de asemenea Dinca Schileru.Si la ora actuala artistii folclorului gorjenesc,poarta pe scenele de spectacole,frumosul costum schilaresc.Pacat ca a ramas doar ca o tinuta de scena,dar e bine si asa decat deloc.Monumentul ridicat de Dinca Schileru,se afla chiar langa podul unde a avut loc atentatul.Eu l-am fotografiat si l-am filmat din toate unghiurile,inclusiv textul scris pe acest monument,care se degradeaza de la un an la altul,fisurile aparute,marindu-se pe timp ce trece iar faptul ca se afla chiar langa sosea,vibratiile produse de camioanele de tonaj mare care treac la circa trei patru metrii,face ca degradarea lui sa avanseze si mai rapid.De fiecare data,cand merg acasa la Cotofenii din Fata jud.Dolj si ma intorc in Ardeal,ma opresc si mai admir acest monument,ca si casele vechi lucrate in traforaj,atat de frumoase,lucrate in stil gorjenesc,asezate de o parte si de alta a soselei,de care gorjenii ar trebuii sa fie mandrii dar sa le protejeze cu mai multa atentie,macar pe cele care se mai mentin.De la Tantareni si pana la Tg.Jiu si mai ales in zona de la Balteni,este un traseu de un farmec deosebit tocmai prin prezenta acestor case.Parca si lumina soarelui are o alta stralucire,lucru care se datoreaza probabil si reliefului,fie ca mergi pe la Carbunesti,Turceni,Matasari,Tismana,Runcu,etc.Baltenii si Pesteana au avut unii dintre cei mai renumiti lautari ai gorjului si care cantau la nunti pana catre Craiova,avand o mare influienta asupra folclorului din aceasta zona de interferenta.Tin minte ca era o mare fala cand aduceai sa-ti cante la nunta tarafurile si lataretele din aceasta zona a gorjului.De altfel,renumitul lautar Mihu,a murit la Bradesti Jud.Dolj,cand o masina a lovit in plin alaiul nuntasilor care se deplasa pe soseaua ce traverseaza aceasta localitate de langa Filiasi.Lataretele,cantau vocal si se acompaniau mai intodeauna la cobza si cel mai adesea la chitara,folosind un acordaj aparte,fata de cel clasic.Mai putine erau cele care cantau si la acordeon,dar aceste cantarete,carora oamenii le spuneau „latarete”,erau extraordinare,cantau pe drum si printre mese,trei zile si trei nopti,fara amplificare,nu se stia de asemenea aparaturi,aveau niste voci cum nu am mai auzit de multi ani,ce glasuri,ce cantece frumoase si autentice,ce interpretare maiastre!!!…Tarafurile erau formate in special din doua viori,un tambal de gat,un cotrabas scurt,o chitara si un braci,cateodata.Mai tarziu au aparut cate un clarinet si acordeoanele iar unde s-a ajuns,vedem cu totii.Cu multi ani in urma,am cules din comuna Schela,cea mai frumoasa si mai valoroasa varianta a baladei Miorita-(Maicuta batrana,asa cum sustin multi specialisti.A fost publicata si in volumul PERSONALITATI ROMANE SI FAPTELE LOR-DICTIONAR intocmit cu sprijinul presedintelui de onoare al ACADEMIEI OAMENILOR DE STIINTA DIN ROMANIA-IASI,volumul XXIII 2007,autor:Constantin Toni Dartu.Au fost culese si alte balade care in prezent sunt deja publicate in volume ca:ANTOLOGIA SCRIITORILOR GHERLENI-2005,2006,2007,2008,2009 sau CAIETELE INTALNIRILOR LITERARE DE LA NICULA. Nu ma apucam de scris aceste randuri daca nu citeam din intamplare acest articol,care sa fiu sincer,mi-a trzit interesul si totodata o deosebita placere.Multumesc!
Stimati Domni,
mă numesc Culcer Dan din Târgu Jiu, şi am cunoscut pe distinsul urmaş al familiei Schileru din Bîlteni, pe domnul ofiţer de marină Dorin Giurgiulescu Schileru, şi pe soţia sa, doamna magistrat Luiza Giurgiulescu, născută în familia Săftescu, o altă familie importantă din Târgu Jiu (care deţinea terenul cuprins între casa Roşianu de lîngă parcul Tudor Vladimirescu, şi Policlinica 8 Mai).
Am văzut o fotografie cu dl. Dincă Schileru împreună cu alţi politicieni gorjeni din epoca sa.
Vreau să fac precizarea că domnul Dincă Schileru, nu a fost membru al Partidului Ţărănesc, ci a fost membru al Partidului Naţional Liberal, iar dînsul a fost adus special în politică de oameni luminaţi din Gorj, între care şi străbunicul meu, dr.Tache Culcer, ca să se pună în Parlamentul României şi ţărani adevăraţi şi isteţi, care să apere interesele ţăranilor, spre diferenţă de ziua de azi, cînd nu prea mai vedem ţărani şi muncitori adevăraţi prin Parlament, ci doar avocaţi, care vorba lui Eminescu : .
Dincă Schileru a fost un om excepţional, un simbol al Gorjiului de altădată, o imagine a demnităţii româneşti .
Articolul dumneavoastră este excelent. Dan Culcer.
dragi gorjeni deputatu dinca schileru a avut patru copii. o fata care a murit foarte tanara si trei baieti.mosia de la frasinu a fost impartita astfel; 50ha a fost daruita obstei din frasinu,iar 150ha au fost impartite celor trei feciori prin tragere la sorti din caciula in fata notarului si judecatorului. toata lumea a fost multumita. dupa revolutie mostenitorii au obtinut numai 100ha care au fost vandute avocatului ciudin iulian din bucuresti care de loc este din pojogeni gorj si bun prieten cu andrei schileru ,fiul lui aristica schileru care locuieste la munchen in germania.pentru mai multe date va dau telefonul mobil al lui ciudin i 0722624126. va multumesc.
Scrieţi, respiraţi şi vă menţineţi bunătatea şi tinereţea spiritului în nişte locuri minunate, dar mai ales binecuvântate. Sunt jumătate gorjancă, anual vin în Tg. Cărbuneşti să mă refac după un an petrecut în centrul unui oraş ca toate altele. Vizitez obligatoriu Măn.Cămărăşasca, biserica din Duţeşti (unde au trăit părinţii lui Arghezi-Tudor al Gezei), Polovragiul, Scoarţa-locul natal al tatălui meu decedat(dr. Popescu Ion), Ţicleniul doctorului Duminică Dan, fiu adoptiv şi multe alte locuri despre care şi scriu. Întrebarea mea este:oare DR. Georghe Schileru, urolog, plecat de mult din ţară nu este fiul gorjului? Ştiu de la tata că prof. Schileru, tatăl medicului, ca şi prof. Morjan, s-au născut pe aceste meleaguri. Sunt din familia renumită Schileru, sau dintr-o ramură colaterală? Despre familia învăţător Popescu din Pojogeni, decedat cam în jurul anilor 1970, care avea o fată căsătorită cu Comandantul Unităţii Militare din Radna-Lipova, ştie cineva? Nu mi-o luaţi în nume de rău, îmi petrec necazurile scriind şi simţind,le folosesc pavăză împotriva răului şi urâtului intrat în noi, intrat în lume.Felicitări autorilor, plecăciuni şi timpuri mai bune, pline de valori perene!
Stie cineva data exacta a nasterii lui Dinca Scheleru? Dar cum se numeau ceilalti copii ai lui?
Toate informaţiile despre Dincă Schileru le găsiţi în cartea scrisă de Gh Nichifor, Dorina Nichifor şi Andrei Popete. Consultaţi-o şi toate întrebările pe care le aveţi legate de Dincă Schileru îşi vor găsii răspunsul. O carte monumentală despre o legendă vie a Gorjului – Dincă Schileru. Eu am primit.o de la autori cu autograf. Toata consideratia mea pentru acesti minunati cercetatori, care au promis o a doua editie revăzută şi adăugită, de data aceasta la Editura Academiei Române din Bucureşti.
nu am inteles mare lucru sper sa gasiti informatii reale cat mai concrete. 1 dinca schileru tatal 2 dinca schleru fiul 3 urmasii
Între timp a văzut lumina tiparului şi ediţia a II-a a lucrării „Dincă Schileru – o legendă vie a Gorjului”, care s-a epuizat deja. Ne face plăcere interesul stârnit publicului cititor de acest personaj fabulos, drept care luăm serios în calcul o nouă ediţie. Din nefericire există deja forme inexplicabile de plagiat. Noi, autorii, am făcut eforturi uriaşe pentru a lucra pe bază de documente, aşa cum impune cercetarea istorică şi nu înţelegem de ce „istorici” diletanţi încearcă să se impună prin mijloace necinstite. Una peste alta, felicitări Aurei, pe care şi noi am citat-o în carte, pentru aducerea în dezbatere a personalităţilor „Gorjului istoric şi pitoresc”.
Mulțumesc, domnule Gh. Nichifor! Sunt onorată!