Ideea de unire reflectată „Românismul” şi „Unirea Neamului”

Loading

Datorită originii sale transilvănene, Ştefan Bobancu a fost un aprig luptător pentru eliberarea românilor de sub ocupaţie străină şi unirea lor cu patria mamă, România. El se încadrează în pleiada de intelectuali care au contribuit la prestigiul cultural al Gorjului la cumpăna secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, desfăşurând o bogată activitate culturală, dar şi didactică şi gazetărească.

Dascălul venit de peste Carpati, Stefan Bobancu, a avut o activitate laborioasă în favoarea României Mari
Dascălul venit de peste Carpati, Stefan Bobancu, a avut o activitate laborioasă în favoarea României Mari

Prin intermediul publicaţiei „Românismul”, apărută între 12 octombrie 1913 – 1 ianuarie 1914 şi ulterior între 15 noiembrie 1918 – septembrie 1920 şi a ziarului „Unirea Neamului”, 5 ianuarie 1914 – 14 august 1916, a reuşit să insufle gorjenilor un puternic simţământ patriotic, contribuind la pregătirea lor pentru Marea Unire a tuturor românilor într-un singur stat.
Articolele publicate de profesorul Bobancu, sau de colaboratorii acestuia, înainte de izbucnirea Primului Război Mondial prezintă situaţia românilor din Austro-Ungaria, Bulgaria, Rusia. Militând pentru introducerea şi folosirea limbii române în şcoli şi biserici, pentru dobândirea de drepturi politice, de editare a unor publicaţii în limba română, de către românii din Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia, Istria şi din celelalte teritorii locuite de români, articolele apărute în „Românismul” şi mai apoi, „Unirea Neamului” vor contribui la insuflarea ideii de unire în rândurile gorjenilor.

Despre românii din Ardeal
Într-un articolul intitulat „Suflete pregătite” (Unirea Neamului nr. 35 din 8 iunie 1914) Bobancu, prezintă starea de spirit a românilor ardeleni, care nutreau deja speranţa că nu mai e mult până la eliberarea românilor asupriţi din Austro-Ungaria: „Sufletele românilor de peste munţi sunt deplin pregătite pentru ziua cea mare a împlinirii idealului nostru, pentru ziua unirii celei mari şi depline, pentru ziua întregirii neamului cu fraţii de peste hotare şi a întregirii statului român cu ţările surori de sub stăpâniri străine”.
Într-un alt articol, intitulat sugestiv „Să fim pregătiţi”, publicat la începutul lunii iulie 1914, Ştefan Bobancu efectuează o analiză a conjuncturii internaţionale în care se găseau România şi teritoriile locuite de români aflate sub stăpânire străină, în preajma izbucnirii marii conflagraţii mondiale. Plecând de la premiza că după rezolvarea chestiunii orientale, prin cel de-al doilea război balcanic, Europa trebuia să rezolve şi „chestiunea austriacă”, publicistul întrevede posibilitatea formării unui stat al slavilor din nordul Austro-Ungariei, precum şi a unui stat sârbo-croat al slavilor din sudul monarhiei habsburgice. În ceea ce-i priveşte pe români, consideră că   „Rămâne să ne apărăm şi noi interesele noastre la masa lichidării falimentului monarhiei austro – ungare. Nu mai încape nici o îndoială că românii din Austro-Ungaria vor ajunge sub adăpostul tricolorului roşu- galben – albastru, pentru că numai statele naţionale asigură liniştea şi pacea lumii, iar nu statele împestriţate de naţionalităţi, unele formând pe asupritori, altele pe asupriţi. Se face ziuă, să fim pregătiţi, s-a apropiat momentul în care va bate ceasul mântuirii şi înfăptuirii idealului neamului românesc: România mare până în hotarul unde răsună graiul românesc.”
După atentatul de la Sarajevo şi transmiterea de către Austro-Ungaria a pretenţiilor sale faţă de Serbia, Bobancu analizează consecinţele izbucnirii unui conflict între cele două state în articolul intitulat „Unde mergi Austrie”. Întrevăzând ajutorul pe care Serbia îl va primi de la Rusia, autorul afirmă că „Dumnezeu însuşi nu mai poate lăsa nepedepsite suferinţele atâtor neamuri dreptcredincioase. Se vede după toate semnele că a hotârât pierirea Austro – Ungariei, de aceea i-a luat minţile. Noi să fim gata!”.

Credinţa în unire
Îndemnurile la unire vor deveni tot mai dese după izbucnirea războiului. Toate numerele publicaţiei conduse de Bobancu cuprind articole care îndeamnă la Unire, la intervenţia Statului român pentru realizarea acestui ideal. Analizând consecinţele politicii de neutralitate hotărâtă prin Consiliul de Coroană de la Sinaia din 21 iulie 1914, Ştefan Bobancu îndeamnă la aşteptarea unui moment prielnic unei intervenţii a armatei române, cu scopul de a putea realiza idealuri de unire ale românilor.
Încadrându-se în frământările societăţii româneşti din acea vreme, prin articole precum „Ţarul să dea pildă de dreptate”, „Scădere în educaţia poporului” ş.a., analizează cele două posibilităţi legate de intrarea României în război, fie alături de Tripla Alianţă, fie alături de Tripla Înţelegere. În articolul „Basarabia ori Transilvania”, publicistul, plecând de la un articol apărut sub acest titlu în ziarul german „Der Tag” afirmă că ambele provincii româneşti trebuie să se unească cu România, dar consideră că primul pas este cel al unirii celor 4 milioane şi jumătate de români care trăiesc în Transilvania, urmând ca unirea celor 2 milioane de fraţi basarabeni să se realizeze ulterior.
Începând cu articolul „Acum ori niciodată” (Unirea Neamului nr. 47 din 31 august 1914), Bobancu militează constant pentru intrarea imediată a României în război, alături de statele care formau Tripla Înţelegere, deoarece „De la un capăt la altul al Regatului răsună un singur strigăt: Peste Carpaţi. E strigătul a şapte milioane de români din regat, ecoul său răsună izbindu-se în valurile Tisei şi de acolo se întoarce în ţara mamă  cu strigătul de salutare a patru milioane de români …”.
Rămas constant dorinţei de realizare în primă fază a unirii cu românii care trăiau în Austro – Ungaria, articolele publicate de el sau de colaboratorii săi, prezintă aspecte pozitive ale luptei celor care se opuneau Puterilor Centrale, precum „Serbia martiră”, „Eroismul armatei sârbeşti”, sau, dimpotrivă, aspecte negative legate de acţiunile celor care formau Tripla Alianţă: „Ororile austriece în Bucovina”, „Criminalii”, „Kaizerul ameninţă pe români”, „Nemţii şi ungurii au plănuit robirea noastră”.
„Fraţi români şi bravi oşteni”, publicat în Unirea Neamului nr. 93 din 26 iulie 1915, îi dă lui Bobancu ocazia să atace acele publicaţii ale vremii care se opuneau intrării României în război alături de Tripla Înţelegere. Încheindu-şi pledoaria împotriva acestora, profesorul face un apel la patriotismul locuitorilor Gorjului de a realiza unirea „De la voi aşteaptă fraţii mântuire. De la voi s-aşteaptă întregirea pământului şi a neamului.”
„S-apropie momentul”  scris înainte de intrarea României  în război, îi încurajează pe cei dornici de realizare a unităţii româneşti prin participarea ţării la război, în vederea eliberării românilor asupriţi: „Dar sunt semne vădite şi avem informaţiuni pozitive, că nu vom sta până la sfârşit cu mâinile încrucişate, ci ne vom face datoria de români, … potrivit idealului visat de moşii şi strămoşii noştri…”.
Întreruptă pe parcursul ocupaţiei germane, activitatea publicistică a marelui patriot se va relua după terminarea războiului.
În primul număr de după război al „Românismului”, publicat în data de 15 noiembrie 1918, gazetarul inserează un articol intitulat „Fraţi români din cele patru unghiuri”, în care sintetizează întreaga acţiune publicistică întreprinsă pe parcursul celor 4 ani de apariţie a celor două publicaţii: „Unirea Neamului” şi-a împlinit cu sfinţenie misiunea. Prin lupta ei fără preget, prin jertfele ei sufleteşti, „Unirea Neamului” a dat rodul dorit, a cărui sămânţă a fost udată cu sângele scump al bravilor noştri oşteni pe pământul Ardealului, Banatului Bucovinei şi Basarabiei pentru unirea acestor sfinte moşii româneşti şi a surorilor lor Crişana şi Maramureş cu patria mamă, cu scumpa România.
… A fost un vis urât, trecător, care la deşteptarea voastră s-a spulberat, arătându-ni-se cea mai sublimă realitate: Unirea tuturor românilor…”

Alexandru Bratu