Hotarul şi vecinii Târgu-Jiului la mijlocul secolului al XIX-lea

Loading

Locuitorii oraşului Târgu Jiu au fost din vechime moşneni însă odată cu dezvoltarea târgului de pe Jiu aici au poposit şi s-au stabilit numeroşi comercianţi dar şi boieri cu diferite funcţii administrative în oraş precum şi în judeţ.

Mai târziu, în această clădire a fost sediul primăriei la Târgu-Jiu
Mai târziu, în această clădire a fost sediul primăriei la Târgu-Jiu

Astfel la mijlocul secolului al XIX-lea, în condiţiile în care locuitorii oraşului Târgu-Jiu se înmulţiseră considerabil, terenurile lor stăpânite în devălmăşie transmise din generaţie în generaţie au devenit insuficiente, unii din ei deţinând animale mai multe decât cele necesare într-o gospodărie, alţii purtând invidie pe vecinii „răzeşi” ai proprietăţilor lor şi crezând că şi-ar mai putea extinde stăpânirea acestor proprietăţi pe care le deţineau la hotarul oraşului, solicită magistratului/primarului urbei ridicarea unei hotărnicii în vederea stabilirii cât mai concrete a limitelor terenurilor pe care le posedau în oraş.  Scopul întocmirii acestor hotărnicii în acele vremuri a fost acela de a delimita cât mai exact limitele proprietăţilor (moşiilor) pe care le deţineau proprietarii de pământuri.

Hotărnicia lui Grigore Otetelişanu

Desemnat cu ridicarea acestei hotărnicii, după cererea locuitorilor, a fost clucerul craiovean Grigore Otetelişanu, inginer hotarnic, fost cârmuitor al judeţului în anul 1846, care s-a folosit de o ocolnică întocmită la 3 ianuarie 1756. Lucrările au început la 4 mai 1847 cu pregătirile în vederea stabilirii şi chemării vecinilor proprietăţii la faţa locului, cu numirea acestora şi anume: moşnenii Bârseşti şi Slobozia, proprietatea Slobozia a lui Zoe Bengliu ulterior Danielescu Constantin, moşia Voinigeşti a clucerului Costache Brăiloiu vândută în anul 1852 lui Părăianu Zamfir cu suma de 3500 lei, moşnenii Romaneşti, Văcărenţi, Vasilaţi şi Dăneşti, căpitanul D. Budişteanu proprietarul moşiei Petreştii de Vărsături, Mihalache Bâlteanu proprietarul moşiei Gavroi, moşnenii Moneşti, serdarul Dimitrie Pleniceanu proprietarul moşiei Vădeni, proprietatea Sişeşti de Sus a decedatului pitar Şerban Caramalâu, moşnenii Dumitreşti proprietarii moşiei Sişeşti de Jos, moşnenii Brăiloiu şi moşia Cernădia-Stăneşti a Prinţului Bibescu moştenită ulterior de către nepoata acestuia Florescu Maria căsătorită în anul 1879 cu Bela Baron de Szent Kereszty.
Punctul de plecare al măsurătorii a fost piatra dinspre Romaneşti, lângă casa lui Olingher, mergând de aici spre un iaz la piatra de lângă crucea din drum şi de acolo drept în măgură lângă „crucea cucului” mergând pe drum drept până în vadul hodinăului de unde se continuă până în vadul Amărăzii, trecând prin „groapa lupilor” până unde s-a pus piatra dinspre Romaneşti, de aici drept în „seaca roşie din pescar” pe lângă hotarul romaneştilor apoi pe lângă livada preotului Gheorghe Bobei continuând peste pădure în piatra de lângă „căcana” şi iar peste pădure prin pomii vecini cu hotarul Romaneşti, prin rărişi până în piatra de lângă perişor şi de aici în colnicul romaneştilor în jos prin „stejarul înfierat” şi de acolo în apa Zlaşti mergând în sus până în hotarul „siliştoarei” şi fântâna Lecăi, apoi prin „obârşia lupoii” pe lângă hotarul „siliştoarei” drept în „crucea negrului” de unde se continuă în fântâna Roşului din Bucureasa, trece pădurea pe la părul Popescului din livadă „care s-a înfierat” şi drept peste vâlcea în „perişoru ce s-a curat” şi în „frasinul meros” până în ulmul din mejdina cu hotarul Şarloi şi de acolo în „cornul” ţarinei petreştilor ajungând în obârşia mare. De aici hotarul moşiei se continuă spre Obreja de sus prin pietrele puse de Barbu Ştirbei, până în măgura dinspre Sişeşti-Obreja Mare, în continuare traversând Jiul până în piatra de sub deal pe lângă hotarul moşiei Sişeşti, urcă dealul până în „radilă” mergând apoi pe un drum pe „şesul dealului” până în „obârşia duduroiului”, coboară pe apa Duduroi până în capul dealului ajungând în apa Poloaga (Şuşiţa), continuând în drumul Şarapatinului, apoi în piatra dinspre Voinigeşti iar de aici în „zăvoiul negru” de unde ajunge direct în hotarul Romaneştilor ajungând în piatra de lângă casa Olingher de unde a început măsurătoarea.
Încheind lucrările hotărniciei, Grigore Otetelişanu la data de 28 mai 1847, depune planul întocmit cu această ocazie la Departamentul din Lăuntru, ajungând la concluzia că oricât ar încerca orăşenii să îşi mai extindă proprietăţile nu se mai poate deoarece majoritatea proprietarilor, vecini cu moşia oraşului aveau hotărnicii mai vechi în care erau specificate şi suprafeţele acestora.
Dan Cismaşu