În colecţia de documente a Muzeului Judeţean Gorj „Alexandru Ştefulescu” se află o piesă cu totul aparte, un document cartografic ce surprinde situaţia edilitară a oraşului Tg-Jiu în chiar anul proclamării independenţei statului român. Având o lungime de 2,86 metri şi o lăţime de 1,75 metri, şi fiind rulat şi păstrat într-un toc de lemn îmbrăcat în piele, “Planul oraşului Tergu-Jiului din anul 1877” prezintă străzile şi proprietarii din oraş.
Pe tocul de lemn, cu înălţimea de 2 metri şi circumferinţa de 34 de centimetri este reprezentată stema României lucrată în bronz galben iar sub aceasta se află inscripţia “Planul oraşului Tergu-Jiului pe anul 1877”. De asemenea, pe tocul în care este păstrată harta sunt imprimate 4 rânduri de motive florale lucrate în bronz galben.
„Planul oraşului Tergu-Jiului elaborat după situaţiunea stradelor din anul 1877” a fost realizat în contextul eforturilor vizând crearea unui plan de sistematizare a oraşului.
Situaţia edilitară a Târgu-Jiului în 1877
Conform “Planului oraşului Târgu-Jiu”, întreaga populaţie a oraşului, de aproximativ 3000 de locuitori, era concentrată pe malul stâng al Jiului. În “Zăvoiul Jiului” fusese amenajată “Grădina Publică”, dar aceasta nu avea încă alei moderne pentru promenadă.
În centrul oraşului era situată Biserica Domnească de unde se ramificau în toate direcţiile străzile principale ale oraşului, străzi care asigurau legătura cu localităţile din judeţul Gorj şi din judeţele vecine.
Strada principală, ce străbătea oraşul de la nord la sud, fiind paralelă cu râul Jiu, se numea “Vocia Jiului” şi se continua spre sud cu “Strada Craiovei”. Această arteră făcea legătura cu judeţul Dolj şi cu cel mai important centru urban al Olteniei, Craiova.
Traversând oraşul de la est la vest, “Strada Centrală” – strada Unirii de astăzi – asigura legătura spre est cu judeţul Vâlcea, iar spre vest, trecând prin sudul “Grădinii Publice”, asigura legătura cu Severinul. Această stradă traversa râul Jiu pe un pod de lemn.
„Uliţa Morilor” era amplasată pe malul stâng al Jiului, paralel cu strada „Vocia Jiului”, numele său fiind dat de numeroasele mori de apă ce se găseau pe cursul Jiului.
Strada “Catedralei” sau “Şoseaua Velci” pornea de la Biserica Domnească spre est, fiind perpendiculară pe strada “Vocia Jiului” şi asigurând, astfel, o a doua legătură cu judeţul Vâlcea.
Între strada Catedralei şi strada Centrală şi, aproape paralelă cu ele, se afla strada „Unirei”, devenită ulterior strada Fraternităţii şi, mai apoi, strada Eroilor.
Între principalele străzi ale urbei legătura se realiza printr-o serie de străzi secundare. O astfel de legătură între străzile: Unirei, Centrală, Catedralei şi Putna era realizată de strada „Cuza Vodă”, ulterior strada Griviţa, actualmente strada Genevei, stradă pe care este situat şi sediul Muzeului Judeţean Gorj.
Strada „Mihai Vodă” pornea din strada Catedrală spre nordul oraşului, fiind paralelă cu Jiul, şi asigurând legătura cu nordul judeţului Gorj şi, pe valea Jiului, cu Transilvania.
Semnificaţia hărţii Târgu-Jiului din 1877
Elaborarea planului oraşului Tg-Jiu în 1877 a reprezentat o nouă etapă a procesului de modernizare rapidă a oraşului de pe Jiu în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Astfel, prin sistematizarea străzilor şi regularizarea apelor curgătoare din oraş, precum şi prin introducerea treptată a iluminatului public şi a inovaţiilor din domeniul comunicaţiilor (telegraf, telefon, calea ferată), Tg-Jiul se transformă la sfârşitul secolului al XIX -lea într-un important centru urban al României moderne.
