Gorjul stă pe o pungă de ape termale şi minerale

Loading

Apele termale şi cele minerale apar la suprafaţă, din loc în loc, în judeţul Gorj, creând adevărate fenomene, mai greu de explicat, la prima vedere. Geologii spun, însă, că e normal să fie aşa, pentru că mai mult de jumătate din suprafaţa judeţului face parte din „Anomalia Geotermală Băile Herculane- Bâlteni”. În această zonă s-au născut, deci, erupţia de apă termală de la Câlnic, apele minerale bogate în săruri de la Săcelu, fântânile sărate de la Bălăneşti şi apele termale şi sărate, în acelaşi timp, de la Ţicleni.

Forajul din Câlnic dă apă la 37 de grade pentru sătenii din Vlădoi
Forajul din Câlnic dă apă la 37 de grade pentru sătenii din Vlădoi

După ani întregi de cercetări, oamenii de ştiinţă au stabilit că, de regulă, la fiecare 33 de metri adâncime, temperatura creşte cu 1 grad Celsius, fenomen care a primit denumirea de gradient geotermic al Pământului. Astfel, de exemplu la 2000 de metri adâncime, temperatura ajunge la 60 de grade. Până în 1989, pe teritoriul României s-au făcut 4000 de foraje la adâncimea de 2000 m, cu diferite scopuri (prospecţiuni pentru descoperirea zăcămintelor de petrol, gaze sau cărbune). Iar pe atunci, exista obligativitatea măsurării temperaturii pământului în foraje. Aşa se face că există, la ora actuală, o hartă geotermică a României, pentru adâncimea de 2000 de metri. Contrar gradientului geotermic, însă, s-a constatat că există zone în ţară în care acesta nu se respectă, temperaturile crescând mult mai repede, din cauza unor corpuri magmatice, formate din rocă topită. Acestea formează zone numite „anomalii geotermale”, fiind caracterizate de zăcăminte de combustibili fosili, adică petrol, gaze şi cărbune şi erupţii de ape termale şi minerale. Cele mai importante anomalii geotermale din ţară sunt: Felix- 1 Mai- Oradea, Craiova- Videle, Hârşova- Brăila, Căliman- Harghita şi Herculane- Târgu Jiu- Bâlteni. Aşa cum ne-a explicat geologul Ion Stoican, fenomenele apărute, deci, în Gorj, acelea de erupţii de ape termale şi minerale, însoţite de emanaţii de gaze nu sunt deloc inexplicabile, acestea însoţind, de regulă, zăcăminte de petrol şi gaze.

Băile Săcelu, descoperite de daci

Apa dintr-un bazin de la Săcelu e roşie ca zmeura vara şi albă ca laptele toamna
Apa dintr-un bazin de la Săcelu e roşie ca zmeura vara şi albă ca laptele toamna

Dacă e să o luăm în ordinea descoperirii lor, cele mai vechi sunt apele minerale de la Săcelu, puterile lor tămăduitoare fiind cunoscute încă din vremea dacilor. Romanii, care au cucerit Dacia în războaiele din 101-102 şi 105-106 după Hristos, au construit aici o adevărată staţiune de tratament, fragmente din apeductele ce duceau apa cu puteri miraculoase în bazinele special amenajate fiind găsite de arheologi, de-a lungul anilor. Aşa cum scrie Constantin Câşlău în cartea „Băile Săcelu un tezaur natural”, „cea mai de seamă şi sigură dovadă despre folosirea apelor de la Săcelu pe vremea romanilor în Dacia o constituie inscripţia de pe un monument votiv închinat drept mulţumire zeului medicinei Aesculap şi zeiţei farmaciei Hygia, pentru puterea binefăcătoare a apelor, descoperită în apele Blahniţei. Este vorba despre un altar votiv, dăltuit în piatră din ordinul lui Marcus Tiberius Marcianus, ca drept recunoştinţă faţă de zeităţile aminitite (…).” Iar potrivit istoricului Alexandru Ştefulescu, în „Gorjul Istoric şi Pitoresc”, apărut în 1903, inscripţia datează de la anul 275 d. Hr., deşi în transcrierile textului în limba latină nu apare această dată.

Sulful care iese dintr-un foraj de la Săcelu se aprinde cu uşurinţă
Sulful care iese dintr-un foraj de la Săcelu se aprinde cu uşurinţă

Geneza
Iată cum explică în anul 1921 geologul M.G. Filipescu, apariţia la suprafaţă, în mod natural, a apelor minerale de la Săcelu: „datorită forţelor degajate de două mase cu tendinţa de apropiere (masa munţilor înalţi din nord şi platforma prebalcanică din sud), s-au produs ondulaţiuni care au ridicat la suprafaţă o insulă de sedimente eocene între sedimentele mai noi, miocene şi pliocene. Prin ridicarea pliocenului (conglomeratele de Săcelu) şi a sării la suprafaţă, s-au produs numeroase linii de fracturi prin care se ridică manifestaţiuni bituminoase, cum ar fi gazul metan şi petrolul, însoţite de bogate urme de iod.” La rândul său, dr. geolog Ilie Huică ajunge la aceleaşi concluzii, în cartea sa „Băile Săcelu”, scrisă împreună cu medicul balneolog Lidia Aniţei: „Apele de la Săcelu au mineralizaţii totale care depăşesc 30.000 mg./l însoţite de hidrocarburi gazoase, ape sulfuroase, clorurate, bromurate şi iodurate, sunt ape tipice de zăcământ.”
În scopul captării apelor minerale de zăcământ existente în zona Săcelu au fost executate mai multe foraje. Cel mai cunoscut este, însă, Forajul nr. 1433 al Întreprinderii de Lucrări Geologice Speciale Săcelu, realizat în anul 1971, în scop de cercetare hidrogeologică. Debitul liber iniţial al forajului a fost de 215 mc/zi, apă minerală însoţită de gaze libere, în special sulf, care se aprinde cu uşurinţă în prezenţa flăcării deschise.

Cameleon
Un fenomen rar întâlnit este acela de schimbare a culorii apei din cele patru bazine ale staţiunii, în funcţie de anotimp. Acesta  e explicat prin existenţa în bazine, diferit în funcţie de izvoarele pe care fiecare le are pe fund, a bacteriilor, plantelor şi animalelor microscopice ce trăiesc în apă. Astfel, apa ajunge de la alb ca laptele, la verde, roz- zmeuriuşi până la negru. Toate acestea, împreună cu apele minerale şi nămolul sapropelic ce se formează pe fundul bazinelor, precum şi radioactivitatea au efecte terapeutice salvatoare, uneori, pentru bolnavi. Aşa se face că bolnavi cărora nu li se mai dădea nici o şansă, având boli cronice grave, au plecat de aici vindecaţi. La Săcelu se tratează foarte multe boli, dar numai la recomandarea medicului. Printre acestea: afecţiuni ale aparatului locomotor, afecţiuni neurologice periferice, ale sistemului nervos centraL, ginecologice, ale aparatului respirator, ORL, digestive, hepato-biliare şi renale. Directorul Staţiunii Săcelu, Nicolae Rotaru, spune că are mulţi pacienţi care au venit aici în cârje şi au plecat pe picioarele lor, sau au venit cu boli incurabile şi au plecat sănătoşi.

Băile Ţicleni, în declin
Dacă Băile Săcelu au o vechime de aproape 2000 de ani şi se dezvoltă continuu, nu acelaşi lucru se poate spune despre Băile Ţicleni. Aici, apele de zăcământ petrolier, calde şi, în acelaşi timp, sărate, au făcut ca, în anul 1973, să fie deschise băile, formate din două bazine şi o bază de tratament. Deşi începuseră să fie cunoscute în întreaga ţară, acestea au funcţionat doar 10 ani, după care au fost închise. Acum, pavilionul central a fost renovat şi transformat într-un hotel modern, iar mulţi oameni vin aici, dar deocamdată se pot bucura doar de piscina cu apă obişnuită, pentru reînfiinţarea băilor cu ape de zăcământ fiind nevoie de multe demersuri.

Fântâni sărate, la Bălăneşti

La Bălăneşti există fântâni sărate, în care apa se ridică deasupra nivelului solului şi curge peste tuburi
La Bălăneşti există fântâni sărate, în care apa se ridică deasupra nivelului solului şi curge peste tuburi

Deşi, de regulă, când sapi o fântână mergi mult în jos până dai de apă, la Bălăneşti există fântâni la care apa iese singură, deasupra de nivelul solului. Una dintre ele se află în satul Bălăneşti, la intrarea în cimitir, dar a fost părăsită, penteru că oamenii nu pot bea apă din ea. Animalele, însă, iubitoare de sare, beau cu plăcere apă din fântânile sărate ale satului. Oamenii spun că fântâna de la cimitir nu prea e folosită, dar sunt altele din care iau apă să fierbă fasolea, pentru că aceasta ar fierbe mult mai repede decât în apa normală, din alte fântâni. Şi aici, ca şi la Săcelu, apar emanaţii de gaze, iar pe marginea fântânii, pe unde se prelinge apa şi pleacă pe un mic pârâiaş, apar depuneri colorate, dovadă că apa e puternic mineralizată. Localnicii speră ca cineva să investească aici, mai ales că Bălăneştiul e o comună aproape moartă din punct de vedere economic. Se vorbeşte, chiar, că un patron ar fi vrut să facă o staţiune, dar nu s-a mai auzit nimic în ultimul timp.

Apă termală, la Câlnic
Un alt foraj executat cu peste 20 de ani în urmă,  a dat naştere unui izvor de apă termală la Câlnic, în satul Vlădoi. Proprietarul terenului, Dan Hatmanu, vine des aici să ia apă pentru treburile casnice, ba chiar povesteşte că mama sa dădea de aici apă la vaci. De asemenea, tot satul vine să se scalde, iar omul spune că vecinii sunt foarte bucuroşi că au scăpat de reumatism. Primarul comunei Câlnic are, însă, planuri mari pentru sonda din care curge apă la o temperatură constantă de 37 de grade, fie iarnă, fie vară: „Un investitor din Gorj se află în negocieri cu 6 familii din împrejurimi. Vrea să le cumpere terenul şi să facă aici o staţiune, pentru că a dus apa la analiză şi spune că are aceleaşi proprietăţi terapeutice ca cea de la Băile Bala, din Mehedinţi. Urmează ca noi, autoritatea locală, să încheiem cu el un parteneriat public- privat, pentru a-i asigura utilităţile şi toate serviciile publice de care are nevoie.” (Dumitru Vulpe- primar comuna Câlnic)

3 Comments on “Gorjul stă pe o pungă de ape termale şi minerale”

Comments are closed.