O vorbă mai veche spune că „La omul sărac, nici boii nu trag!” Iar o altă vorbă de „duh” mai pune că „Norocul ţi-l mai faci şi singur…” Păi dacă stăm să facem o comparaţie între imaginaţia altora şi realitatea noastră, cea din sport, ne dăm seama că ambele variante menţionate mai sus ar fi la fel de adevărate. Cu atât mai mult, cu cât, vorbim despre „pandurii” lui Cârţu, echipă ce pare a nu se regăsi momentan prin Liga lui Mitică. Bine, a folosi termenul „pandurii lui Cârţu” este cam mult spus, având în vedere diferenţa de „companie” pe care a avut-o până acum, craioveanul, pe scena primului eşalon, atât în calitate de antrenor, cât şi de jucător. Însă, revenind la „oile noastre”, mai precis la Pandurii, care au devenit peste noapte doar nişte simple mioare rătăcite şi speriate, fie de lupul cel rău, „Sorinaccio”, fie de ultimele rezultate oficiale din 2009, putem spune că viitorul este cât se poate de incert prin Liga I pentru gruparea de fotbal gorjeană. După cele trei eşecuri consecutive din retur, aproape de fiecare dată am auzit aceleaşi explicaţii: „am avut ghinion” sau „am avut adversari foarte puternici” şi foarte rar urmate de altele ceva mai aproape de realitate: „atât am putut” sau „ne-am bătut singuri”. În acealaşi timp, „scandalul” iscat în vestiar şi de care s-a făcut atâta tam-tam, a încercat să mai condimenteze puţin din atmosfera şi aşa destul de mormântală… Pentru că până şi aşa-zisele „vedete” din lotul Pandurilor, devenite „figuranţi”, s-au transformat doar în privitori la TV de pe „margine” şi nimic mai mult. Bun, dar care să fie cea mai „adevărată” explicaţie pentru „decăderea” Pandurilor, atât de „avântaţi” la sfârşitul turului de campionat? Păi s-o luăm pe rând… Tot unii de pe „margine” spun că Nea Fane Cioacă a cam intrat în vacanţă şi l-a cam lăsat „descoperit” pe „Sorinaccio” la capitotul pregătire fizică, fapt demonstrat chiar de una dintre „vedetele” invocate de tehnicianul Sorin Cârţu, care se cam chinuia să înoate atunci când trecea de o repriză. Numai că, respectiva „vedetă” nu a fost cam deloc singura persoană din lotul Pandurilor căreia i se termina benzina foarte repede… O altă variantă vehiculată pe „margine” spune că vârful de formă al formaţiei gorjene a fost atins prea devreme, adică la sfârşitul anului trecut, când Pandurii „au dat de pământ” atât cu CFR Cluj, cât şi cu Rapid Bucureşti. Tot ce se poate…, dar un campionat, de regulă, durează un tur şi un retur. Cea de-a treia explicaţie invocată tot de pe „margine” a fost programul, e adevărat, mai dificil, de început de retur. Se poate şi asta, dar oare era chiar atât de greu să scoţi măcar un punct din 3 meciuri? Ultima dintre variantele vehiculate pe „margine” este aceea că jucătorii de la Pandurii sunt de-a dreptul obosiţi psihic, fie de faptul că de fiecare dată trebuie să o ia de la început, fie că sunt afectaţi de regimul „Sorin Cârţu”. Păi dar nu sunt ei fotbaliştii aceia profesionişti, care au şi sindicat, care au şi Ligă Profesionistă? Păi oare cei nou veniţi an de an la echipă nu ar fi trebuit să asigure acel „sânge proaspăt” pentru „asigurarea performanţei”, dacă tot ne folosim de clişee? În cazul în care niciuna dintre aceste explicaţii nu este valabilă la Pandurii, atunci nu ne rămâne decât să ne întoarcem la una dintre variantele „oficiale” , venite nu de pe margine, ci din interior şi anume ghinionul. Însă chiar şi aici ne dăm seama că e vorba mai curând de „ghinion de neşansă” decât de ghinionul propriu-zis… Dincolo de toate, întrebarea era de fapt una extrem de simplă şi politicoasă: „A fost ghinion sau neşansă?” Până să răspundem cu adevărat la asta, nu ne mai rămâne decât să sperăm că obţinerea primului punct oficial al Pandurilor din 2009 a fost „ghinionul” care a spart „neputinţa”!
