Gheorghe Tătărescu a mizat pe o carte greșită în lupta cu comuniștii (I)

Omul politic  Gheorghe Tătărescu a reprezentat cea mai importantă personalitate politică de anvergură naţională născută pe aceste meleaguri. A fost de mai multe ori parlamentar, secretar de stat şi ministru, prim-ministru(preşedinte al Consiliului de Miniştri) de mai multe ori  dar şi o personalitate controversată căreia i se contestă apropierea de regele Carol II în perioada interbelică  şi de comunişti imediat după 1945. Gheorghe Tătărescu, ”tovarăşul de drum” al guvernului Petru Groza, va petrece mai mulţi ani în închisorile comuniste. Începem acest serial cu momentul care a determinat decisiv plecarea lui Gheorghe Tătărescu din guvernul Groza în 1947.

Gheorghe Tătărescu a avut parte de o carieră politică controversată dar punctată de foarte multe realizări. Când vorbim de reuşitele perioadei interbelice trebuie să ne gândim că majoritatea s-au făcut pe mandatul său în fruntea Guvernului. De fapt, toate marile realizări economice şi culturale ale Gorjului din perioada interbelică sunt legate indisolubil de Gheorghe Tătărescu. Chiar dacă din raţiuni  politice a făcut foarte multe compromisuri, desfăşurarea ulterioară a evenimentelor a confirmat deciziile luate. Inclusiv numirea sa ca preşedinte al Consiliului de Miniştri s-a făcut ”peste rând”, în sensul că Dinu Brătianu ca preşedinte al PNL era îndreptăţit să ocupe această poziţie, dar asta nu l-a împiedicat să aibă cea mai spectaculoasă perioadă la conducerea României. După 1944 are meritul de a fi sesizat încotro se îndreaptă România şi s-a adaptat din mers regimului care se instala cu ajutorul tancurilor ruseşti. Compromisurile sale nu  au ajuns atât de departe încât să poată fi plasat în tabăra comuniştilor dar a fost contestat de partidele democratice. În 1947, Gheorghe Tătărescu şi-a părăsit prudenţa obişnuită încercând să revină lângă partidele istorice. Calcul sau eroare politică? Probabil că această eroare politică l-a costat funcţia de ministru ca şi anii grei de temniţă…

O imensă eroare politică
La 10 aprilie 1947, PNL-T(Partidul Naţional Liberal-Tătărescu) hotăra ca acesta ”să adopte o atitudine fermă, pe linia pragmatică iniţiată, de apărare a economiei burgheze şi a concepţiei liberale”. Era finalul unei colaborări de trei ani între liberalii tătărescieni şi comunişti şi nici până acum istoricii nu s-au pus de acord ce a grăbit acest eveniment. Istoricul Petre Ţurlea a lansat două explicaţii care ar putea fi valabile în acest caz, o repoziţionare a lui Tătărescu pe fondul probabilei înţelegeri între Marile Puteri privind schimbarea guvernului dr. Petru Groza şi a cererii PNL-Brătianu şi PNŢ-Maniu  ca acest partid să nu facă parte din noul guvern sau, pe de altă parte, măsurile anunţate de comunişti care subminau economia privată, lucru care s-a şi întâmplat în 1948.
La 24 mai 1947, analiza PNL-T se concretizase în ”Poziţia Partidului Liberal faţă de politica internă şi externă”, un raport care va atrage după sine în doar câteva luni disoluţia acestui partid, ca şi a celorlalte ”partide istorice”, liderii acestora fiind aruncaţi în închisori.
Deşi Memoriul era unul cuminte în mare parte, se recunoşteau ”meritele” democratice ale guvernului Petru Groza dar în ideea că şi PNL-T a participat la acestea. Gheorghe Tătărescu nu uita că România se afla sub ocupaţie sovietică de la 23 august 1944, aşa că făcea un elogiu acţiunii de punere a bazei colaborării cu URSS în domeniul economic. Ministrul de Externe din vremea aceea susţinea, total fals după cum s-a văzut, că România ar fi redevenit, după Tratatul de Pace, suverană şi independentă. Armata sovietică nu a plecat din România decât în 1958.
Confruntarea pe marginea legilor economice impuse de PCR a avut şi ea o contribuţie la reacţia liberalilor tătărescieni. Acelaşi Petre Ţurlea, citând documente ale Siguranţei, sublinia faptul că mulţi reprezentanţi ai PNL-T au primit cu entuziasm acest document deoarece inclusiv proprii partizani începuseră să îi considere comunişti. Cel puţin ca speranţă, anumiţi lideri credeau că Memorandumul ar trebui să reprezinte desprinderea de partidele de stânga şi, de ce nu, premisa ca PNL-T să conducă un nou guvern. Pe baza acestui document comuniştii trebuiau să satisfacă cererile liberalilor, după cum colaborarea de până atunci fusese una benefică: ”Am salvat, în timpul acesta, instituţiile fundamentale ale Statului român, Monarhia şi Biserica, căutând să salvăm ce se putea salva”.
Despre documentul semnat în mai 2011 de Gheorghe Tătărescu, generalul Constantin Sănătescu nota în Jurnal, în iunie 1947: ”Tătărescu face mare vâlvă cu un memoriu prin care arată activitatea negativă a guvernului în cei doi ani de guvernare; acest memoriu este o autocritică foarte dreaptă şi cere revizuirea programului de guvernare. Memoriul a indispus şi pe ruşi ţi pe comunişti, care tot timpul au făcut reclamă mincinoasă de ce bine merge Ţara”. Acelaşi Constantin Sănătescu anticipa cumva lucrurile care se vor petrece spre sfârşitul anului 1947 când Gheorghe Tătărescu va fi scos din Guvern şi chiar arestat mai târziu.

Gheorghe Tătărescu în memoria gorjenilor
De numele lui Gheorghe Tătărescu şi al soţiei sale, Arethia, se leagă sprijinirea unor numeroase locaşuri de cult: Tismana, Lainici, Crasna, Roşia şi Poiana. De asemenea, a contribuit la ridicarea noului local al bisericii cu hramul “Sf Apostoli Petru şi Pavel” din Tg-Jiu.
La 5 ianuarie 1934 Gheorghe Tătărescu era numit de către regele Carol al II-lea în funcţia de prim-ministru, calitate în care  a condus ultimul guvern democratic al României Mari până la 28 decembrie 1937. A mai revenit în această funcţie între anii 1939-1940 într-o perioadă nu prea fericită pentru ţară.
În această perioadă a vizitat, în mai multe rânduri, judeţul Gorj, participând alături de regele Carol al II-lea la festivităţile decernării titlului de “Oraş Erou” Tg-Jiului şi  la dezvelirea monumentului Ecaterinei Teodoroiu.
În ceea ce priveşte eforturile pentru modernizarea judeţului, trebuie menţionat sprijinul acordat de către Gheorghe Tătărescu în vederea ridicării unor  obiective industriale foarte importante pentru Gorj:  Fabrica de Ţigarete, Fabrica de Confecţii, Uzinele Sadu, care au avut efecte benefice pentru viaţa economică a judeţului nostru.