Gheorghe Găvănescu, gorjeanul care s-a opus Anei Pauker (II)

Loading

Sublocotenentul Gheorghe Găvănescu, veteran al războiului antisovietic, a rămas șase ani în lagărele sovietice pentru că a refuzat să facă parte din Divizia ”Tudor Vladimirescu”, proiect al Anei Pauker pus în practică printre prizonierii români. Gheorghe Găvănescu a slujit în calitate de adjutant în batalioanele I și III din Regimentul 18 Gorj, structură decimată pe frontul rusesc. Amintirile sale din război au văzut lumina tiparului în anul 1999 sub titlul ”La Stalingradul roșu ne-am bătut până la ultimul cartuș”.

În 1997, trei foști combatanți ai Regimentului 18 Dorobanți -locotenent-colonelul Gheorghe Găvănescu și maiorii Nicolae Vasilescu și Alexandru Țundrea- în vizită la troița din comuna Mireșul Mare din Maramureș.
În 1997, trei foști combatanți ai Regimentului 18 Dorobanți -locotenent-colonelul Gheorghe Găvănescu și maiorii Nicolae Vasilescu și Alexandru Țundrea- în vizită la troița din comuna Mireșul Mare din Maramureș.

Gheorghe Găvănescu (1919-2000) a avut o carieră didactică de excepție, profesor de matematică și fiind mai mulți ani chiar directorul Școlii Generale Cornești. După 1948, anul când s-a întors acasă din prizonieratul rusesc, Gheorghe Găvănescu a activat în cadrul organizațiilor de veterani fiind chiar vicepreședinte al Asociației Județene a Veteranilor. Colonelul(r) din Găvăneștii Gorjului își doarme somnul de veci chiar în cimitirul satului natal.
Tot atunci, Găvănescu a început să își scrie amintirile. Autorul chiar mărturisește că ”…începând din primul an(1949) de după eliberarea mea din lagărele sovieto-comuniste, unde am fost deținut ca prizonier de război timp de 6 ani, chiar și după terminarea războiului. Manuscrisul a fost bine ascuns…(…). Dacă ar fi aflat A.Pauker și ”tovarășii”, cu siguranță că mi-aș fi găsit sfârșitul în cine știe ce pușcărie comunistă”.

Căderea în prizonierat
Ofițerul gorjean va participa pe front la luptele de la Kerci, Fendosia, Sevastopol, Balachova și Stalingrad. Povestea încercuirii de la Stalingrad, acolo unde a și căzut prizonier la 22 noiembrie 1942 împreună cu întregul său regiment, poate fi găsită și în cartea amintită. Momentele respective sunt descrise extrem de sugestiv: ”Trupele rusești care ne urmăriseră pe timpul nopții au năvălit peste ale noastre care rămăseseră nemișcate pe firul viroagei din cauza lipsei de inițiativă a colonelului comandat. Concomitent sosesc și tancurile grele de producție americană înconjurând regimentul și forțându-l să depună armele care deja nu mai aveau nici un cartuș. Vedeam toate acestea numai de la câteva sute de metri. Priveam la ostașii acelui regiment care luptaseră pe viață și pe moarte  în cele mai crâncene bătălii timp de patrusprezece luni pentru cauza dreaptă a poporului român: dezrobirea fraților noștri dintre Prut și Nistru și redobândirea sfântului și străvechiului nostru pământ al Moldovei lui Ștefan cel Mare, Basarabia și Bucovina, răpite pentru a doua oară de către ruși în iunie 1940.
Mi se sfâșia inima în fața acestei triste priveliști.
Foștii mei camarazi și ostași cu care am împărțit începând din martie 1939 și până acum clipe de durere dar și de împliniri, de glorie și victorii, sunt nevoiți să accepte această umilință pe care nici unul nu și-ar fi închipuit-o vreodată, anume de a rămâne în captivitatea comunistă ani îndelungați și cine știe câți dintre ei vor putea supraviețui acestui groaznic calvar.
Luptaseră patru zile și patru nopți în încercuire, fără hrană și muniție suficientă până când au tras ULTIMUL CARTUȘ în ziua de 22 noiembrie 1942.”

În stepa rusească
Pentru Gheorghe Găvănescu și alți gorjeni începeau ani mulți de lagăr sovietic. Pentru gorjean, prima zi de prizonierat a rămas în memorie: ”În dimineața zilei de 23 noiembrie care marchează prima mea zi de captivitate la ruși, suntem încolonați prin îmbrâncire și strigăte de bîstree însoțite de cele mai josnice înjurături și puși în mișcare într-o direcție necunoscută. Traversăm o câmpie lipsită de drumuri, ca după patru ore de mers(consultam pe ascuns ceasul pe care reușisem să-l păstrez) suntem introduși într-o localitate pe care o recunosc. Este satul Pladivitoe prin care am trecut cu o lună înainte de marșul nostru spre frontul Stalingradului. Acum era ticsit de trupe constituite din prizonieri la ruși încă din zilele anterioare. Înghesuindu-mă prin mulțime, încerc să găsesc pe cineva cunoscut. Nu peste mult timp încep să mă reîntâlnesc cu foștii mei camarazi din regimentul 18 infanterie și 36 artilerie care fuseseră capturați cu o zi înaintea mea: maiorul Pasov Vasile, maiorul Popescu Dumitru, căpitanii Mihuțoiu Gheorghe, Popescu Ion(Folici), Băzăvan, sublocotenenții Bardan Constantin, Cristovici Gheorghe, Cimpoeru, Ecobici Constantin, Trepăduș Constantin, Miroiu Aurel, Bălan Nicolae, Berindei Dumitru, Popeangă Gheorghe, Brânzan Ghilă, Ionescu Vasile, Ionescu Romulus, Călinoiu Ion, Niculescu Octavian, plutonierii majori Bâzu Ion, Vlădulescu Grigore, Racoceanu Ion, precum și foștii mei ostași, subalterni din timpul războiului.(…). M-am reîntâlnit și cu prietenii mei din regimentul 36 artilerie care cu tunurile lor de multe ori ne-au scos din primejdie pe câmpurile de bătaie: maior Smirnov, căpitanul Toescu, sublocotenenții Isac Emil, Cosoroabă Sebastian, Șandru Constantin, Răgălie Florea, Manta Virgil, Sgarbură Mircea.”(Gh. Gh. Găvănescu, op.cit. , pag. 63).

România în războiul antisovietic
România a intrat în războiul antirusesc la 22 iunie 1941. După 33 zile de război, întreaga Basarabie și Bucovina de nord erau eliberate de sovietici. Comunicatul nr. 6 din 25 iulie 1941 al Comandantului frontului româno-german avea următorul conținut: „Lupta pentru dezrobirea brazdei românești de la Răsărit s-a terminat. Din Carpați și până la mare suntem din nou stăpâni peste hotarele străbune”.
În perioada 17-20 iulie 1941 marile unități române de munte și cavalerie au forțat Nistrul. După  trecerea Nistrului prin două capete de pod, Armata 4 Română s-a păstrat sub ordinele Marelui  Stat Major român și a primit misiunea să cucerească Odessa. Operațiunile s-au derulat cu încetinitorul și cu mari pagube umane și materiale. Lucrurile s-au schimbat după ocuparea Crimeii de către trupele germane și încercuirea Sevastopolului. La 10 octombrie, trupele romane și-au reluat înaintarea, intrând în Odessa. Ca un exemplu, între 8 august și 16 octombrie 1941, Armata 4 Română a înregistrat pierderi excesiv de mari: 17.729 morți, 63.345 răniți și 11 471 dispăruți. În iarna și primăvara anului 1942 în peninsula Kerci s-au desfășurat acțiuni de mare amploare. Mai întâi au fost respinse două puternice ofensive; pornite din peninsula Kerci spre vest și o ofensivă pornită din Sevastopol. Deși superior numeric, inamicul nu a reușit nici să iasă din peninsula Kerci, nici să rupă dispozitivul de încercuire de la Sevastopol.
Românii, inclusiv gorjenii, au participat la luptele din Crimeea, la Stalingrad sau în Caucaz. Sute de mii de români și-au pierdut viața pe frontul rusesc.

2 Comments on “Gheorghe Găvănescu, gorjeanul care s-a opus Anei Pauker (II)”

  1. Dle GAVANESCU prin urmasii sai…As dori sa va amintesc ca tatal meu Constantin Buzuloiu din Talpasesti Gorj, a fost capitan de rezerva al Reg.(95 ibfanterie din T.Severin..si a luptat in Crimea si apoi cand s-pau intors armele, a ajuns pana in zidul Berlinului..Eu semnatarul
    am terminat lic.la Tudor Vladimirescu promotia 1948..
    As dori. desi am 83 de ani si am devenit si trabunic, as dori ca org.Fii Gorjului sa redevina mai activa, antrenand preponderent si tanara generatie-copiii, nepotii si stranepotii…
    Rog conactatima pe http://www.sfatultarii.ro
    Noapte Buna ! Aristide Buzuloiu

  2. Regret ca tacerea nemotivata continua..Am tot revenit la multi Gorjeni, care nu raspund decat cu tacerea…Cine are curajul din supravoitori sa ma contacteze..Aristide Buzuloiu si el alaturi de tatal meu, am avut o soarta simitlara… Am intiat o intalnire cu fosti la Tg. inclusiv la ARHIVE si toata lumea TACE…Astept poate o minune DIVINA !! / personal cred cat voi fi in ziata si apoi in lumea de dincolo ca: 1 DUMEZEU exista si mai mult de aceasta ca NEMURIREA EXISTA…Va stau la dispozitie oameni dragi..Aristide Buzuloiu /

Comments are closed.