Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Gheorghe Cuțuliga: „L-am întâlnit pe mareşalul Antonescu”

Gheorghe Cuțuliga: „L-am întâlnit pe mareşalul Antonescu”

Submitted by on 6 April 2011articol citit de 3,596 ori | No Comment

Pentru inginerul Gheorghe Cuţuliga din Novaci figura mareşalului Ion  Antonescu rămâne o amintire de neuitat. Octogenarul gorjean îl consideră cel mai important erou al românilor, iar casa sa muzeu de la Novaci  i-a alocat un loc special. Se pot găsi aici fotografii, documente, dar mai ales lucrări rare pe această temă, toate strânse, practic, într-o viaţă de om. Mai puţini ştiu că Gheorghe Cuţuliga chiar l-a întâlnit pe mareşal în ultimele sale zile la conducerea statului român. Este o pagină de istorie trăită, pe care gorjeanul şi-o aminteşte cu mare emoţie.

Viaţa l-a transformat pe Gheorghe Cuţuliga într-un custode al unor documente şi cărţi foarte valoroase.

Viaţa l-a transformat pe Gheorghe Cuţuliga într-un custode al unor documente şi cărţi foarte valoroase.

Inginerul Gheorghe  Cuţuliga este astăzi o personalitate cunoscută atât în zona Novaci cât şi în restul judeţului. Toţi cei care au fost preocupaţi de un istoric al zonei de nord a judeţului au călcat pragul casei sale şi au folosit informaţii şi documente din impresionanta sa colecţie. Să spunem că e vorba de un gorjean contemporan cu tot ce s-a întâmplat important în ultimul veac pentru români. Pentru gorjeni este şi omul care a făcut, în 40 de ani de activitate la Uzina Electrică Novaci, electrificarea de la Horezu la Jiu.

Amintirea Soldatului-Mareşal
Undeva, într-o culă oltenească, ce păstrează în bârnele ei amintirea a 115 ani, vremelnicul ei locatar vizionează un film istoric de un tragism care depăşeşte orice imaginaţie pe care şi-ar bănui-o un martor al zilelor noastre: ”Ultimele zile ale Mareşalului Ion Antonescu”.
Aşa cum îi place să spună lui Gheorghe Cuţuliga, ”casa aceasta se află într-o vale frumoasă, străbătută de o apă cristalină, satul se află la poalele majestosului Parâng, râul se cheamă Gilort, iar localitatea poartă denumirea Novaci. Un nume predestinat să reamintească faptul că în istorie a fost cu patru secole în urmă un căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, decapitat de unguri în Cluj, în vremea când viteazul voievod a înfăptuit  pentru o clipă unirea celor trei provincii româneşti”.
Această casă are o zonă specială dedicată mareşalului Antonescu, şeful statului român dintre anii 1940-1944. Această casă păstrează din plin amintirea Soldatului-Mareşal, inclusiv imagini ale statuilor date jos de pe soclu în diferite zone din ţară.

”L-am întâlnit pe Mareşal!”
”În viaţă se ivesc momente – spune Gheorghe Cuţuliga – care lasă urme în sufletul unui om, care îl însoţesc până la moarte, precum umbra într-o zi însorită de vară. Un asemenea moment am trăit şi eu când eram elev al unui liceu militar de aviaţie şi mă aflam în practică la o flotilă de aviaţie pe aerodromul Gherăieşti-Bacău în vara anului 1944.
Era în ziua de 22 august 1944. Pe acest mare câmp de aviaţie ticsit de avioane de luptă, a aterizat în după-amiaza acelei zile un avion special, escortat de avioane de vânătoare, din care a coborât Mareşalul Ion Antonescu. Era aşteptat de un grup de ofiţeri superiori în frunte cu şeful Marelui Stat Major, generalul Ilie Şteflea, cel născut în Răşinarii lui Octavian Goga.
Aflând mai devreme de această vizită inopinată, am rugat pe superiorul meu care mi-a făcut un post sub aripile unui avion Junkers cu patru motoare să pot vedea şi eu pe mareşal.
Timp de aproximativ trei sferturi de ceas şi de la o depărtare de sub 100 m, l-am privit fără să clipesc şi cu inima zvâgnind în piept, pe Ostaşul investit de istorie în vremuri tulburi să conducă destinele poporului român.
Îl văd aievea după şaizeci şi şapte de ani pe mareşalul României studiind o hartă desfăşurată pe un suport şi întorcând privirea spre ofiţerul căruia i se adresa. Era de statură mijlocie, purta o uniformă kaki, tunică şi pantalonul cu vipuşcă lată roşie, cu cizme de cavalerist cu rozete şi pinteni, pe cap chipiul cu stea de general şi frunzele de stejar pe cozoroc.
Şi-a luat zborul după ce a dat mâna cu cei prezenţi şi din relatările de mai târziu, s-a dus la Slănic, unde a avut o întrevedere cu generalul Friessner, comandantul german al grupului de armate Ucraina. În seara aceleiaşi zile a revenit la Bucureşti, pentru ca a doua zi, miercuri 23 august 1944, să se împlinească tragicul destin”.

Gheorghe Cuţuliga pe front
Gheorghe Cuţuliga ne spune că a luat contact cu frontul anti-german. Astfel, ”în primăvara lui 1945, când zarurile cu sfârşitul războiului nu erau aruncate, anul şcolar la şcoala de aviaţie, unde eram în ultimul an, s-a încheiat în luna martie. A venit ordin şi toată promoţia a fost îmbarcată în tren şi trimisă în Cehoslovacia la Corpul Aerian Român în localitatea Piştinny.
A fost unica mea ocazie de a vedea Budapesta cu palatul lui Horty, numai ziduri dărâmate şi arse, Slovacia. În luna mai s-a încheiat războiul, dar revenirea în ţară a avut loc deabia în septembrie din cauza transporturilor militare pe căile ferate.
În toamna lui 1945, când am revenit în ţară,  în mod surprinzător am primit repartizare în Subsecretariatul de Stat al Aerului , situat într-un bloc cu cinci etaje pe Bulevardul Magheru(este şi astăzi) vis-a-vis de Biserica Italiană. În direcţia în care m-am pomenit, erau mulţi ofiţeri superiori din  aviaţie, din comentariile cărora aflam şi eu despre ce se petrecea  în ţară, în situaţia nou creată.
În primăvara lui 1946 s-a desfăşurat procesul  lotului Antonescu la aşa-zisul Tribunal al Poporului. Odată procesul terminat, a urmat bestialul asasinat de la 1 iunie 1946 din Valea Piersicilor  din închisoarea Jilava. Filmul pe care îl vizionez mereu este cutremurător.”

Muzeul Cuţuliga
Gheorghe Cuţuliga va împlini în acest an 87 de ani, de circa şase decenii locuind în această casă. Aici a reuşit să strângă o colecţie impresionantă de documente, fotografii dar şi foarte multe cărţi şi reviste. Cel care îi trece pragul casei va fi impresionat de bogăţia colecţiilor dar mai ales de explicaţiile celui care a reuşit să le strângă.
Muzeul din casa inginerului Cuţuliga este dedicat şi generalului Virgil Răduţescu, părintele său spiritual. Acestuia îi datorează foarte multe toţi românii, de vreme ce a participat la trei războaie începând cu 1913. Foarte multe din documentele şi fotografiile din colecţia Cuţuliga au aparţinut chiar generalului amintit.

Comments are closed.