Zilele trecute am rămas interzisă, la comportamentul unei „doamne” de la Grupul Şcolar Forestier. Am mers cu o tânără, pe care vreau s-o angajez, să-şi ridice certificatul de calificare, pentru că eram sigură că nu va reuşi nici a doua oară. E o tânără cu dizabilităţi şi, deşi au trecut ceva ani de când a terminat şcoala de ucenici la această instituţie de învăţământ, până acum nu a ridicat certificatul, pentru că nu şi-a găsit un loc de muncă şi nici nu spera că se va întâmpla asta vreodată, mai ales că în ultimii ani nu au găsit de lucru nici oameni perfect sănătoşi. Ştiam că mama fetii a fost în urmă cu o săptămână, a spus că, după cum îşi aminteşte, a terminat şcoala în 2004 şi a fost trimisă acasă, pe motiv că personalul era ocupat cu eliberarea actelor pentru absolvenţii de anul ăsta. Am mers eu cu fata, de data asta, am aşteptat să-mi vină rândul şi am explicat acelaşi lucru ca şi mama fetii. „Doamna” m-a privit uimită, adică cum nu ştiu când a terminat şcoala. Apoi mi-a spus că e ocupată cu actele pentru absolvenţii de anul ăsta, iar când i-am spus că acelaşi lucru i s-a spus mamei fetei cu o săptămână în urmă, a luat foc, cu toate că ultimul absolvent care avea nevoie de acte tocmai plecase şi nu mai era nimeni în spatele nostru. A început să strige că nu stă ea să caute în dosare, că nu ştie fata când a terminat şcoala. Am spus că am putea încerca să calculăm, după CNP-ul din bultein, dar „doamna” mi-a strigat că nu stă ea să calculeze, că nu e treaba ei. I-am atras atenţia că lucrează într-o instituţie publică şi am rugat-o insistent dar politicos să nu ridice tonul şi să nu ne jignească, mai ales că era un caz mai special, care avea nevoie de sprijin şi nu de ţipete. „Doamna” s-a mirat foarte tare că am avut tupeul să o pun la punct, şi-a ieşit de tot din fire şi mi-a spus că ea caută în 2004 şi, dacă nu o găseşte pe fată ca absolventă a acelui an, nu-i mai eliberează deloc certificatul. I-am ţinut piept din nou, la fel de insistent dar fără să-mi ies din fire, precizându-i că nu are dreptul să lase un fost elev fără recunoaşterea studiilor absolvite, fapt care a pus capac la toate. Probabil, „doamna” şi-a dat, atunci, seama, că a întrecut detot măsura, dar fără să cedeze, pe faţă, ne-a dat ordin să aşteptăm afară din birou, după care vociferând tare, în faţa unei colege din birou, care nu scosese nici o vorbă până atunci, ca să-şi verse focul pe mine şi să fie sigură că o aud, a început să caute prin fişete. Am auzit prin uşă cum colega i-a spus ceva (probabil mă reconoscuse şi i-a spus că sunt din presă), dar ea a început să ţipe că nu-i pasă. Se pare, totuşi, că i-a păsat, pentru că s-a făcut linişte în birou, iar peste 10 minute colega a ieşit şi a chemat-o pe fată să-şi ridice certificatul de absolvire, care era din 2003. Deci, eroare de un an. Iată că, totuşi, deşi „doamna” ameninţase că nu-i mai dă deloc certificatul, dacă nu a absolvit în 2004, s-a răzgândit subit. Iar ca ultimă bomboană pe colivă, când am plecat, fata, care intrase în birou ca mielul la tăiere, mi-a povestit că a întrebat-o pe „doamna”cât o costă, neştiind că certificatul se eliberează gratuit, iar „doamna” i-a spus că n-are nevoie de nimic. Deci, a refuzat o şpagă ce nu-i fusese oferită. Sinceră să fiu, cred că ar fi luat, dacă nu era discuţia aprinsă de mai înainte. Şi dacă fata, în loc să o întrebe cât o costă, i-ar fi strecurat ceva pe birou. Am un singur comentariu: astfel de funcţionari mizerabili merită să li se ia nu 25% din salariu, ci 100%.
