Fragmentarium – Emil Paşcalău

După un număr considerabil de expoziţii personale şi participări la expoziţii colective în ţară – la Craiova, Sighişoara, Slatina, Bucureşti etc., dar şi în străinătate, în Belgia sau Ungaria, pictorul Emil Paşcalău ne-a onorat cu o eleganţă personală, în acelaşi stil cu care ne-a obişnuit, deja, din precedentele expoziţii.
Lucrările expuse pe simezele muzeului recent renovat se constituie într-un vibrant elogiu adus realului dar şi imaginaţiei, într-o lume în care arta îşi găseşte noi orizonturi de evaziune spre abstract şi spre noi orizonturi de exprimare. Emil Paşcalău reuşeşte să ne surprindă şi să ne impresioneze în cel mai plăcut mod, printr-o fantezie cât se poate de subtilă dar şi printr-o rigurozitate a compoziţiei bine stăpânite. Pentru pictorul Emil Paşcalău „a gândi abstract înseamnă a nu gândi cu adevărat”, cum spunea nu demult o distinsă universitară.
Lucrările expoziţiei se constituie într-o „ofertă spirituală” – ca să folosim titlul unuia dintre tablouri – cât se poate de generoasă, mergând de la naturi statice până la compoziţii cu caracter mitologic, religios sau laic, multe având evidente trimiteri la contemporaneitate.
Cele câteva naturi statice ne introduc în universul domestic al artistului, printre obiecte alese cu grijă, dragi şi familiare lui, sclipind stins într-o lumină blândă de după amiază târzie, sau într-o lume mai rustică a mirabilelor seminţe.
Peisajele din această expoziţie îi contrazic, cu graţie sigură de sine, pe cei care susţin că „pe măsură ce studiem şi iubim mai mult arta, ne pasă tot mai puţin de natură şi ne îndepărtăm tot mai mult de ea”. Replica blândă a artistului e materializată plastic în imaginile din ţinutul natal al „Transilvanelor cetăţi fără somn – Brad”, unde ne invită, parcă, să-l însoţim într-o călătorie de suflet, sau în elegantul peisaj din lumea Dunării.
Desigur, actuala expoziţie a pictorului Emil Paşcalău nu reprezintă decât o etapă, un moment spre creaţia sa viitoare. Viitoare tablouri stau, cu siguranţă, ascunse între faldurile memoriei şi sensibilităţii pictorului, în pânza imaculată în tuburile de culori nedesfăcute încă. Le aşteptăm pe toate cu nerăbdare, cu speranţă, cu interes, într-o viitoare expoziţie.
Prof. Petru Suciu