Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Foşti camarazi de armată gorjeni deapănă amintiri

Foşti camarazi de armată gorjeni deapănă amintiri

Submitted by on 11 September 2013articol citit de 1,306 ori | No Comment

Data de 8 septembrie 2013 a prilejuit o reîntâlnire emoţionantă între câţiva foşti camarazi de armată din Târgu-Jiu, Câmpofeni, Preajba şi Curtişoara, cu toţii militari în termen, în urmă cu 55 de ani, pe unul dintre cele mai cunoscute aerodromuri din ţară – „Mihail Kogălniceanu”, celebru astăzi în întreaga lumea după ce a devenit o bază militară americană.

După 55 de ani, gorjenii îşi amintesc vremurile când au slujit sub drapel

După 55 de ani, gorjenii îşi amintesc vremurile când au slujit sub drapel

Au depănat amintiri din acei ani şi poveşti despre viaţa militară Nicolae Priescu din Câmpofeni, Vasile Moianu şi Nicolae Pătraşcu din Târgu-Jiu, Culiţă Lupulescu din Preajba şi Aristică Popescu din Curtişoara. Doar aceştia şi încă alţi doi vechi camarazi, sunt astăzi în viaţă, la mai bine de o jumătate de secol de când pe aerodromul militar „Mihail Kogălniceanu” din Constanţa păreau plini de entuziasm şi încredere peste 30 de tineri gorjeni. La sfârşitul stagiului militar, în 1958, destinul le-a oferit fiecăruia dintre aceştia drumuri diferite în viaţă, dar amintirea acelor ani, lângă avioanele MIG 15 sau IL 28, este încă vie în sufletul celor care povestesc despre misiunile militare la care au luat parte şi întâmplări care i-au urmărit poate întreaga viaţă.

Piloţi gorjeni pe aeroporturile ţării

„În 1955, atunci când am ajuns la unitatea militară – îşi aminteşte Nicolae Pătraşcu din Târgu-Jiu, despre aerodromul militar de lângă Constan-ţa –  acesta era un aerodrom în lucru. Pista era terminată însă încă se lucra la clădiri ş i hangare. Personalul navigant (piloţii şi instructori – n.n.) şi tehnic stăteau în câteva camere din clădirile destinate militarilor în termen. Ajunseseră înaintea noastră la aerodrom instructori sovietici de zbor, dintre aceştia detaşându-se un anume căpitan Boikov Mihail, foarte admirat pentru manevrarea avionului său de către militarii în termen. Între timp s-au primit avioane noi, MIG 15 S-102, dar şi o serie de utilaje de aerodrom, noi însă nu am zburat niciodată, misiunea noastră fiind să asigurăm întreţinerea şi repararea acestor avioane, căci înainte de stagiul militar majoritatea lucraserăm la Uzina Militară Sadu. Ţin minte că instructorii de zbor sovietici au primit la terminarea stagiului de pregătire a piloţilor români câte o armă de vânătoare nouă. Am prins şi revolta din Ungaria, din `56, când ne-am deplasat cu întreg efectivul militar, piloţi, personal tehnic şi militari în termen în zona Budapesta.”
Despre perioada în care au fost militari pe aerodromul „Mihail Kogălniceanu”, Vasile Moianu şi-a amintit că primele avioane pe care le întreţineau, IL 28, construite de sovietici pentru misiuni de bombardament şi recunoaştere, au fost de multe ori dislocate pe aerodromurile de la Ianca, Bacău, Otopeni, fiind în bune condiţii de funcţionare, dar că „permanent două astfel de avioane erau păstrate pe aerodromul nostru, fiind utilizate pentru tractarea de manşe în poligonul de trageri aeriene Capu Midia, situat în apropiere. Aceste avioane puteau ajunge şi la o viteză de 900Km/H, erau dotate cu tunuri de calibrul 23 şi transportau 3000 kg încărcătură ofensivă (explozibil) transportată într-un compartiment intern. Prin `57 am întreţinut şi reparat şi MIG-urile 15, avioane de vânătoare reactive ce s-a bucurat de un succes extraordinar. Regimentul 172 Aviaţie Vânătoare cu Reacţie de pe aerodromul „Mihail Kogălniceanu” a fost dotat în exclusivitate cu aparate MIG 15 S-102, acestea fiind printre cele mai performante la acea dată”.
Purtând emoţia revederii după 55 de ani a vechilor camarazi de armată, Nicolae Priescu, Vasile Moianu, Nicolae Pătraşcu, Aristică Popescu şi Culiţă Lupulescu, protagoniştii acestei întâlniri inedite, au promis ca în fiecare an pe data de 8 septembrie să se reîntâlnească pentru a depăna noi amintiri despre oameni şi locuri de altădată.

Comments are closed.