Normal, festivalul ar trebui să fie o competiţie, în care cetăţeni dintr-un anumit domeniu de activitate să se întreacă, iar cei mai buni să se plaseze pe primele locuri. Ar trebui, e adevărat, dar de cele mai multe ori nu se întâmplă aşa. Şi putem vorbi despre festivaluri de umor, de fotografie, muzică de diverse feluri şi alte alea, care mai de care mai importante pentru importanţii membri ai juriilor. Membri care se arată atât de prinşi de importanţa momentului, încât ai zice că sunt nişte dumnezei, trimişi de Dumnezeul cel mare şi sfânt pe pământ să împartă dreptatea. Se pare, însă, că mulţi sunt doar nişte făcături, care o dată ajunşi în sferele înalte ale jurizării uită că şi ei au fost oamani de rând şi taie în carne vie, rănind profound tineri talentaţi, în favoarea altora care au fost doar norocoşi. De a avea pilele necesare, sau chiar banii necesari. Ce să mai spunem de faptul că există chiar şi realizatori de emisiuni, în special de folclor, de la televiziuni locale până la marele TVR, care percep taxă ce ajunge nemijlocit în buzunarul lor, pentru a accepta anumiţi invitaţi în emisiunile pe care cu “onoare” le conduc. Iar ca să n-avem vorbe la proces, cum se spune, fac precizarea că acest editorial nu se referă la toţi “juriştii” şi la toţi realizatorii, ci doar la o parte dintre ei, iar cei care se vor supăra înseamnă că au motive.
Eu am stat de vorbă cu mulţi tineri care au fost dezamăgiţi de festivalurile la care au participat. Hai să spunem că ei sunt subiectivi. Că dacă au pierdut pot crede că erau mai buni decât cei care au câştigat, fără să fie aşa în realitate. Dar vă spun cu mâna pe inimă că am aflat nemijlocit secrete din culisele unor festivaluri chiar de la organizatori sau de la chibiţii din jurul lor, iar din astfel de surse nu ai cum să greşeşti dacă foloseşti informaţia, pentru că e clar că lucrurile aşa stau.
Până şi la concursurile de Miss sunt aranjamente, mai ales când concurenta X din comuna Y este fata lui Z care contează în faţa organizatorului. Oare şi la Miss Văcuţa o fi la fel? N-o conta, oare, cât lapte dă împricinata, cât de mătăsos, colorat şi biner ţesălat îi este părul, sau cât de sexi îi este tuns? O conta doar a cui e cornuta cu pricina?
Păcat că nu există adevărata competiţie. Păcat că există talente adevărate care rămân în umbră, că rămân copii traumatizaţi pe viaţă, care renunţă la o viaţă artistică de valoare pentru că n-au avut pile la juriu. Păcat că scot CD-uri sau cărţi cei care au bani şi nu cei care au talent. Păcat că multe edituri şi case de discuri vor doar profit imediat şi nu mai sunt sita care cerne grâul de neghină, ca altădată.
Am întâlnit tineri care nu vor să meargă la festivaluri pentru că au aflat despre întâmplări nefericite din culisele unora dintre ele. Sau tineri care au fost o dată şi nu s-au mai dus. Se spune că, de fapt, cel care ia locul II merită locul I, dar întrucât locul I e pentru piloşi, cel de pe locul II trebuie să se mulţumească şi cu atât. Oare, n-ar trebui ca cineva să verifice această situaţie? Ei, dar vezi, juriul de aia e juriu, format din mai multe persoane. Ca să aprecieze. Şi nimeni dintre-un juriu vreodată nu va fi pedepsit, pentru că nu va fi prins, pentru că nu va fi căutat, ca să poată fi prins făcând mânării. Deci, liber la mânării dragi “jurişti”… care este, cum ar spune un personaj binecunoscut.
