Ca simplu cetăţean, în momentul când priveşti spre sistemul de sănătate din România ai cel puţin două motive de angoasă, mai întâi că orice serviciu costă enorm(şpaga) iar al doilea că s-ar putea să nu scapi cu viaţă din pricina nepăsării sau a prostiei dovedite de aşa-zişii slujitori ai lui Hippocrate. Că sunt sau nu bine plătiţi medicii şi toţi cei angajaţi în sistemul sanitar ne interesează mai puţin atât timp cât într-o únitate sanitară de stat, finanţată din banii pe care îi plătim cu toţii la buget, nesimţirea şi proasta pregătire ne poate ucide. Ce este şi mai grav, colegiile medicilor au devenit veritabile găşti care ascund incompetenţa şi nepăsarea care domneşte în spitale. Nu am vorbit de hoţi, dar la controalele noului ministru al Sănătăţii a ieşit la iveală şi această faţă a personalului medical.
Să nu înţeleagă cineva că generalizăm, mai există, din fericire, şi oameni dedicaţi profesiei cu performanţe deosebite uneori în pofida dotărilor. Dar ei sunt tot mai puţini printre “specialiştii” tranziţiei care şi-au luat examenele pe bani şi acum ne omoară prin spitale cu zile. Slaba pregătire la medici se vede în vieţi salvate mai puţine, la celelalte sectoare nu există noţiunea de ireparabil, existând totdeauna varianta de a doua şansă. Dar noi întâlnim în spitale pe unii dintre îmbuibaţii tranziţiei, cu serviciu la stat şi cabinete la privat, care nu se uită la tine, chiar şi în stare gravă, dacă nu îi bagi în buzunar şi care au vile, maşini şi vacanţe prin străinătate. Ce sa mai vorbim de asistente, surori, laborante şi alte meserii care se practică în sistemul sanitar de două ori pe banii noştrii, pe şpagă şi pe salariile pe care le plătim din impozitele noastre. De aici putând să găsim şi soluţii, adică eliminarea sectorului public care generează corupţia.
De fiecare dată când s-a încercat prinderea în flagrant a şpăgarilor(probabil că peste 90% din sistem), societatea civilă le-a luat apărarea că tocmai de acolo se începe şi că aceştia îşi completează veniturile. Aceeaşi societate civilă tace mâlc când o tânără din Băleşti moare în spital din pricina unui tratament greşit sau un om nu este primit în spital de un individ care îşi are locul oriunde în altă parte decât într-o únitate care ar trebui să salveze vieţi. Tot medicii noştrii pentru un pumn de arginţi pun în libertate criminali periculoşi şi nimeni nu ia măsuri, cu atât mai puţin colegiile medicilor.
Toată lumea l-a condamnat pe preşedintele Băsescu când a decis să se trateze în străinătate dar abia acum am aflat că şi el, şeful statului, a fost ţinut până la momentul când i-a fost pusă viaţa în pericol. Dacă nici primii oameni din stat nu se tratează în România, şi nu din toane ci de frica ireparabilului, trebuie făcut ceva cu sistemul. Pentru că totdeauna vor exista funcţionari corupţi, poliţişti aşişderea, profesori care truchează examenele dar toţi aceştia nu omoară. Medicii ne omoară prin nepăsare sau slabă pregătire şi aici trebuie făcut ceva. Avem curajul să aplicăm legea şi îi băgăm după gratii pe cei care greşesc sau le luăm banii de la stat. Dacă există o altă soluţie să o găsească Ministerul Sănătăţii dar asta cât mai repede, cât nu am păţit-o cu toţii.
