Fără bani, nou-născuţii riscă moartea din cauza dezinteresului medicilor

Loading

Aproape în fiecare zi, într-un spital din România un nou născut moare de cele mai multe ori din cauza medicilor. Anchetele sunt formale şi nu ajung niciodată la cei vinovaţi, poliţiştii şi procurorii dând şi ei şpagă când au nevoie de servicii medicale. Cine vrea să aibă la naştere un copil sănătos  trebuie să pregătească circa 3000 de euro, asta şi în funcţie de locaţia unde se face naşterea. Deşi românii plătesc din greu nişte servicii medicale de care nu beneficiază, în spitale li se întoarce spatele dacă nu plătesc bani de la portar, femeie de serviciu, infirmieră, asistentă, medic ş.a. Din nefericire, aceşti bani pot să nu fie suficienţi sau când sunt s-ar putea să dai peste un medic incompetent care îţi dă un tratament greşit sau îşi uită ceva sau te operează de altceva la o operaţie. Acest scenariu apocaliptic există în România !

Personalul medical nu isi face datoria in spital pana cand parintii nu cotizeaza
Personalul medical nu isi face datoria in spital pana cand parintii nu cotizeaza

Pe orice român, în afara celor care au rude în sistem, îl apucă fiori reci în momentul când trebuie să apeleze la serviciile sanitare. Sătui de umilinţe la instituţiile din sistemul public, cei cu dare de mână au trecut de mult la sectorul privat sau la spitale din alte ţări. Amărăşteanul de rând are însă probleme din cele mai mari, chiar dacă este salariat şi plăteşte bani importanţi pentru ca sistemul sanitar să existe, nu are nici un drept. Mulţi bolnavi nu au problema suferinţei când intră într-un spital ci a şpăgii pe care să o dea să scape cu viaţă. Nici un angajat din sistemul sanitar nu va mişca un deget până nu îşi primeşte şpaga, ca să nu amintim de faptul că orice tratament se face cu medicamentele aduse de pacient. Singura diferenţă între Spitalul Judeţean de la Târgu-Jiu, Craiova şi Cluj-Napoca de exemplu, este dimensiunea şpăgii. Poliţişti, procurori, servicii secrete închid ochii la această hoţie pe faţă care pune în pericol însăşi viaţa unei naţiuni.

Ai, n-ai, dai !
Ca peste tot în lume, medicii au depus un jurământ numit al lui Hippocrate. În România acesta nu are decât un rol facultativ, românii murind cu zile din nesimţirea medicilor după cum vedem zilnic la televizor. Deşi la unii dintre medici locul le-ar fi după gratii, nimeni nu ia nici o măsură. Suntem intoxicaţi însă cu ştiri de genul că mii de medici merg să lucreze în Occident pe salarii de 4-5000 de euro, bani pe care respectivii îi fac lejer şi în România. Dacă autorităţile sunt chiar interesate de subiect nu au decât să înmulţească operaţiile unui chirurg sau tratamentele unui alt tip de medic cu o sumă medie şi vor afla cât e şpaga lunară. Şi credeţi-ne, şi la Târgu-Jiu se fac sume frumuşele peste salariile anunţate în Europa !
Cea mai mare afacere este acum cea a medicilor ginecologi care exploatează la maximum dorinţa părinţilor de a avea un copil, deopotrivă bucuria acestora la naştere şi riscul potenţial prin care trec viitoarele mame. Nu se pune problema că statul român se laudă care are programe care încurajează natalitatea, rodul acelora sunt sarcinile nedorite, întâmplătoare sau cele apărute în familiile sărace. Statul dă bani şi medicamente pentru mamă şi făt dar atât timp cât personalul sanitar are acces la aceste medicamente, ele se fac nevăzute în dulapurile extrem de încăpătoare ale celor care lucrează în sistem. Beneficiarii sistemului pot să aibă acces la astfel de medicamente doar în baza unor sume considerabile. Vă dăm un exemplu, medicamentul « Oxitocina » extrem de necesar la naştere  şi extrem de greu de găsit la farmaciile din Gorj la acest moment, poate fi procurat de la un ginecolog gorjean pe sume de până la zece ori mai mari decât valoarea de catalog. Reprezentanţii Spitalului Judeţean Gorj, poate chiar ăia care ar trebui să plece la următoarele disponibilizări, vând acelaşi medicament la 50-60 lei fiola deşi acum câteva luni valora 1 leu/fiola. Nu credem că trebuie să vă spunem cam de unde provin respectivele medicamente. Dar pentru o viitoare mamă medicamentele sunt numeroase iar valoarea lor depăşeşte un minim de 200 euro, produse pe care statul le subvenţionează dar sunt de negăsit.

2000-3000 de euro o naştere
Dacă ai luat hotărârea să ai un copil e bine să te gândeşti foarte ine şi să îţi analizezi foarte bine posibilităţi materiale. O naştere naturală fără probleme la Târgu-Jiu costă între 600-1000 lei, cei care nu dau la medic această sumă riscând foarte multe. O « cezariană » fără probleme deosebite este între 1500 şi 2000 de lei, depinde dacă o faci la Târgu-Jiu sau Bumbeşti-Jiu, de exemplu. Sumele sunt însă mult mai mari pentru că de obicei trebuie plătit şi anestezistul, asistentele, pediatru ş.a. Există şi naşteri care nu presupun aceste sume dar la cât se chinuie mamele în cauză e mai bine să nu ne imaginăm, oamenii în alb fiind de-a dreptul diabolici. Unii mai au noroc cu urgenţa iar apoi dau ce consideră ei, nu ce consideră medicii.
Cei care nu prea au încredere în medicii gorjeni, întemeiat sau nu, au de ales între o naştere la Craiova, Bucureşti, Timişoara sau Cluj Napoca, de exemplu. De departe, cea mai costisitoare naştere este cea subacvatică posibilă la Bucureşti sau Timişoara, acolo unde onorariul medicului pleacă din 1500 euro. Urmează « cezariana », care în spitalele de la Craiova costă 2500 pentru medic, 400 mâna a doua, 200 anestezistul, 500 asistentele, 200 pediatrul, 300 asistenta şefă ş.a. Aceste tarife le cunoaşte oricare dintre paciente la internare şi…toată lumea dă de plăcere…şi în semn de apreciere…şi… Asemenea bazaconii auzim de fiecare dată când cineva vorbeşte de şpaga din spitale care nu se referă doar la naşteri. Orice serviciu medical costă şi te usucă dacă presupune o operaţie cât de cât mai costisitoare. Bunăoară, tot am vorbit de Spitalul Universitar Craiova, o banală apendicită costă de la 500 lei în sus în timp ce la hernia de disc se vorbeşte deja de mai multe sute de euro. Atenţie, nu e vorba de clinici private, e vorba de spitale publice ţinute din banii noştri ai tuturor. Şi de ar fi doar atât, la Cluj Napoca sau Craiova cel mai mic serviciu făcut de o asistentă în virtutea fişei postului trebuie răsplătit cu sume între 10 lei şi 50 lei, de fiecare dată. Până şi femeia de serviciu nu-ţi schimbă aşternutul dacă nu îşi primeşte partea, repetăm, în instituţii publice în care toţi angajaţii sunt plătiţi din bani… publici.

De ce mai dăm bani la stat?
Desigur, cele prezentate de noi sunt doar câteva exemple dintr-o lungă listă. Aţi putut vedea şi auzi cazuri strigătoare la cer în care românilor li s-au refuzat tratamentul medical şi au murit cu zile, uneori chiar la porţile spitalului, dar nici un medic nu a ajuns după gratii. De cine le e frică autorităţilor ? De ce nu putem să trăim într-o lume normală ?
Recunoaştem cu toţii, în România, sănătatea este în pragul colapsului nu pentru că nivelul actual al contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate (CASS) datorate de angajatori şi salariaţi ar fi prea redus, ci pentru că statul administrează foarte prost banii colectaţi de la contribuabili, consideră societăţile private de asigurări. Trăgându-şi spuza pe turta lor, acestea sunt de părere că singura soluţie pentru scoaterea din criză a sectorului sanitar din România este trecerea în administrare privată a sistemului de asigurări de sănătate. În acest fel, furnizorii de servicii medicale ar fi obligaţi să se concureze prin calitatea serviciilor oferite, iar pe de altă parte, li s-ar deconta prompt, integral şi la timp prestaţiile efectuate în folosul asiguraţilor, nu cu luni întregi de întârziere, aşa cum se întâmplă în prezent. Am putea fi trataţi atunci omeneşte într-un spital, chiar dacă am plăti o parte a serviciilor nu ar trebui să mai suportăm nesimţirea şi hoţia unor angajaţi din sistem. Dacă tot este să dăm bani obligat la stat, măcar să beneficiem şi de anumite servicii.