Familia Magheru în Istoria Gorjului (IV)

Loading

Săptămânalul „Vertical” vă oferă în exclusivitate un nou serial dedicat familiei Magheru şi locului ocupat de aceasta în istoria Gorjului. În mai multe episoade veţi putea afla lucruri mai puţin cunoscute despre trecutul acestei familii şi despre averea materială din judeţul Gorj. Printre aceste informaţii vă oferim şi date inedite din arhivele gorjene sau regionale dar şi din presa vremii sau cea contemporană. Sperăm ca cititorii noştri să aprecieze cum se cuvine acest demers şi chiar să ne trimită impresii sau informaţii care să ne fie de ajutor în completarea imaginii despre cea mai importantă familie din istoria acestor meleaguri.

Plecat în pribegie după Revoluţia paşoptistă, Gheorghe Magheru a trebuit să înfrunte răzbunarea autorităţilor din România

Aşa cum menţionam într-un număr anterior, foarte multe documente din arhiva familiei Magheru au fost date publicităţii de profesorul universitar Ion Maghieru, nepotul generalului paşoptist. Astfel, acesta a publicat în perioada 25 octombrie 1937-25 octombrie 1938 în săptămânalul „Gorjanul” mai multe materiale de istorie locală sub genericul „Din trecutul Gorjului”. Este vorba de 17 materiale care lămuresc în mare parte trecutul familiei Magheru în judeţul Jiului de Sus.

Documentele Magherilor
În ordine cronologică, documentele sunt următoarele: 1. 1665-Zapis din 14 octombrie 7174 (1665) prin care Ion Toboşeariu din Câlnic îşi vinde partea de moşie lui Vlad Măgheariu şi nepotului acestuia, Pătru zis Fleşeariu (Gorjanul-anul XIV-Nr. 45-46); 2. 1747-Ocolnică (carte de hotărnicie) dată de patru boieri hotarnici la 26 iulie 1747 pentru hotărnicia moşiei moşnenilor Bârzeieni cum şi a părţii cumpărate din această moşie de Boerii Bengeşti (Gorjanul-anul XV-Nr. 26); 3. 1760-Zapisul Radului Măgheriu din anul 7268 (1760) prin care îşi vinde partea de moşie din hotarul Măgherilor, nepotului său popa Ion Măgheriu (Gorjanul-anul XV-Nr. 12-13); 4. 1762-Zapisul Zamfirei, fata lui Constandin, ficiorul Diiaconului Radul Găucă ot Mirosloveni din 15 iulie 1762, prin care vinde două răzoare de vie din dealul Negoeştilor popei Ion Măgheriul protopopul (Gorjanul-anul XV-Nr. 22); 5. 1765-2 august 1765-Cartea lui Ştefan Racoviţă Voevod către dumnealui ispravnicul ot sud Gorj prin care îi porunceşte să numească şease boeri din partea moşnenilor Ştefăneşti care să ia parte la hotărnicia moşiei moşnenilor Bârzeieni (Gorjanul-anul XV-Nr. 1); 6. 1765-Cartea lui Scarlat Grigore Ghica Voevod din 3 nov. 1765 prin care porunceşte boierilor hotarnici aleşi de dânsul să hotărască moşia moşnenilor Bârzeieni din Gorj (Gorjanul-anul XV-Nr. 2); 7. 1768-Zapisul lui Dumitraşcu sân Stan Bilan şi al fiului său Mihai ot Bârzăi din 20 Aug. 1768, prin care îşi vând partea lor de moşie din hotarul Bârzăianilor popei Ion Măgheriu protopopul (Gorjanul-anul XV-Nr. 29-30); 8. 1769-Porunca Episcopului Partenie al Râmnicului din 7 aprilie 1769, către Protopul Barbu dela Sud, Gorj, plaiul Gilortului pentru a se scuti de dăjdii Protopul Ion Magher pentru că i-a ars casa (Gorjanul-anul XV-Nr. 23-24); 9. 1770-Zapis din 15 august 1770 prin care dumitru sân Voina Măgheriu îşi vinde jumătate din moşia aflată în hotarul Câlnicului, vărului său Popa Ion Magheriu Protopopu (Gorjanul-anul XV-nr. 27-28); 10. 1790-Zapisul lui Alisandru sân Constandin Chiţăscu (din 10 februarie 1790) prin care îşi vinde livadia din Curva (o moşie din Bârzeiu-N.R.), lui Şerban Măgheriu, căpitan de predaţi (Gorjanul-anul XV-Nr. 27-28); 11. 1799-Cartea lui Alexandru Constandin Moruzi Voevod din 20 aprilie prin care Şerban Magheru este numit Căpitan la căpitănia Amăradea sud Gorj (Gorjanul-anul XV-Nr. 33-34); 12. 1802-Cartea marelui spătar din 2 martie 1802 către căpitanul Niţu Zorilescu dela Amaradia, prin care îi porunceşte să predea căpitănia lui Şerban Magheru, orânduit căpitan în locul lui (Gorjanul-anul XV-Nr. 39); 13. 1821-Scrisoarea lui Lăudat Gâlcescu din 10 iulie 1821 către căpitanul Ion Magheru (Gorjanul-Anul XV-Nr. 19-20); 14. 1829-O scrisoare din 14 martie 1829 a lui Constantin Dică, biv vel hatman şi caimacam al Craiovei, către vtori vistier Gheorghe Măgheru (Gorjanul-Anul XV-Nr. 42); 1829-Carte de mulţumire dată de boierii din Târgu-Jiu la 10 noembrie 1829 Dumnealui Biv Vtori vistier Gheorghe Maghieru, pentru apărarea oraşului de jafurile turcilor în timpul războiului ruso-turc din 1828-1829 (Gorjanul-Anul XV-Nr. 18); 16. 1842-1848 Ştiinţe date de D-lui paharnic Zamfirache Bâlteanu, moştenită dela părinţi şi din vremea dumisale, asupra celor după vremi mai însemnate întâmplări de arderi în judeţul Gorju şi capitala sa Târgu-Jiul (Gorjanul-Anul XV-Nr. 40-41); 1850 sau posterior-Fragment dintr-o scrisoare adresată de generalul Gheorghe Magheru, în timpul exilului, nepotului său Ioniţă Gârbea (Gorjanul-Anul XIV-Nr 44).

Conflictul lui Gheorghe Magheru cu Nichita Formac
După cum se ştie, mai mulţi ani după Revoluţia paşoptistă Gheorghe Magheru s-a aflat în exil mai întâi în Transilvania (Sibiu, Braşov, Sălişte) iar apoi la Viena, Trieste şi Constantinopol, revenind în ţară în 1857. Averea sa din ţară a fost administrată de un nepot Ioniţă Gârbea. Acesta a avut un conflict cu Nichita Formac, ocârmuitorul Gorjului, care a jefuit proprietăţile lui Magheru din Gorj. Dintr-o scrisoare a generalului Magheru scrisă la Viena şi adresată lui Ioniţă Gârbea, aflăm că acesta trimisese o jalbă Măriei Sale lui Vodă (Barbu Ştirbei), prin ministrul dreptăţii Costache Şuţu, cerând o cercetare şi învinuieşte de jaf pe însuşi cârmuitorul judeţului, Nichita Formac.
Formac raporta Departamentului din Lăuntru, la 28 octombrie 1848, că după unele zvonuri „acel scelerat de Magheru, folosindu-se de neorânduielile ce sunt în vecinătate peste graniţă în Austria (Transilvania), prin potecile munţilor ce sunt foarte cu apropiere şi le cunoaşte, o să vie într-acest oraş (Târgu-Jiu) a împărţi foc şi sabie”. Acesta solicita autorităţilor ţariste trimiterea unui polc de cazaci pentru apărarea oraşului de pe Jiu.
În decembrie 1849, Gheorghe Magheru făcea cunoscut autorităţilor române că a împuternicit pe nepotul său, Ioniţă Gârbea, să facă o „catagrafie de toate prădăciunile ce s-au făcut de la octombrie 1848 până la 19 octombrie 1849” la moşiile sale, iar vinovaţii, printre care şi fostul ocârmuitor Nichita Formac, să fie „îndatoraţi a despăgubi îndată pe sub-însămnatul”.

Averea generalului în vreme de criză
Din împuternicirea pentru nepotul său Ioan Gârbea aflăm câteva amănunte despre averea generalului Gheorghe Magheru rămasă în ţară. Bunăoară, generalul avea atunci proprietăţi la Cojani, Bârzeiu de Gilort, Ţoţoiu şi Scăueri, viile de la Negoeşti, Cincul şi Dealul Bobului, munţii Coriciu şi Cibanul din plaiul Novaciului, casele din Târgu-Jiu, precum şi părţile de moşie din Zorleşti ale nepotului său Niţu Magheru. Munţii Puru şi Petrimanu erau arendaţi către ciobanii din Sălişte.
Din acelaşi document aflăm şi despre obligaţiile lui Gârbea către general, adică asigurarea lucrărilor agricole pe moşii, culesul viilor, îngrijirea şeptelului, încasarea arenzilor etc. (Va urma).

One Comment on “Familia Magheru în Istoria Gorjului (IV)”

  1. Ma bucur sa gasesc intr-o publicatie locala un asemenea material. Este de laudat contributia dvs in directia Magheru.

Comments are closed.