Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Familia Magheru în Istoria Gorjului (II)

Familia Magheru în Istoria Gorjului (II)

Submitted by on 10 March 2010articol citit de 3,594 ori | 4 Comments

Săptămânalul „Vertical” vă oferă în exclusivitate un nou serial dedicat familiei Magheru şi locului ocupat de aceasta în istoria Gorjului. În mai multe episoade veţi putea afla lucruri mai puţin cunoscute despre trecutul acestei familii şi despre averea materială din judeţul Gorj. Printre aceste informaţii vă oferim şi date inedite din arhivele gorjene sau regionale dar şi din presa vremii sau cea contemporană. Sperăm ca cititorii noştri să aprecieze cum se cuvine acest demers şi chiar să ne trimită impresii sau informaţii care să ne fie de ajutor în întreprinderea noastră.

Gheorghe Magheru a deţinut Munţii Puru şi Petrimanu de la strămoşi şi i-a lăsat urmaşilor

Aşa cum s-a văzut în numărul precedent al săptămânalului nostru, generalul Gheorghe Magheru a reuşit să strângă o avere impresionantă prin foarte multă muncă, prestată mai ales în anii tinereţii când politica nu îl acaparase cu totul. El a preluat o moştenire importantă de la rudele sale pe care a rotunjit-o şi dezvoltat-o în deceniile patru şi cinci ale secolului al XIX-lea. Reţinem astfel din memoria documentelor o extindere a proprietăţilor din Bârzeiu de Pădure începând cu anul 1829. Pentru această zonă dar şi pentru altele va purta nenumărate procese pe care le-a câştigat într-un final.

Despre munţii Puru şi Petrimanu
După cum s-a putut vedea, generalul Gheorghe Magheru a lăsat moştenire urmaşilor munţii Puru şi Petrimanu din Plaiul Novacilor. Aceştia au fost vânduţi, duă cum o să vedem, de urmaşii săi în primii ani ai secolului al XX-lea. Munţii Puru şi Petrimanu au constituit o parte importantă a averii Magherilor în secolul precedent. Din documentele aflate în arhivele gorjene aflăm amănunte şi despre alte proprietăţi ale generalului: moşiile Cojani şi Bârzeiu sau casele şi acareturile din Târgu-Jiu. Aşa cum remarca inspirat profesorul Dan Neguleasa, „viaţa şi activitatea gorjeanului Gheorghe Magheru este o părticică a istoriei neamului, a frământărilor necontenite pentru realizarea celor două mari deziderate naţionale: unitate şi independenţă.”
Reţinem faptul că cel care a extins exploatarea munţilor Puru şi Petrimanu a fost chiar generalul. Astfel, în ianuarie-februarie 1833, Gheorghe Magheru s-a aflat la Sălişte în judeţul Sibiu pentru a arenda muntele Puru moştenit de la Şerban Măgheriu, străbunul său. Contractul din 8 februarie 1833 prin care muntele Puru a fost arendat pe opt ani oierului Dumitru Borcea  a stârnit protestele familiei Floaşe din Sibiu care îl avea în arendă de mai bine de un secol. Şi despre celălalt munte avem informaţii, muntele  Petrimanu care fusese cumpărat de la moşnenii Birceni va fi dat spre arendă în 1844 lui Stan Răcuciu din Sălişte. Cei doi munţi vor fi arendaţi şi în anii următori tot pentru ciobanii din Ardeal. Din documente aflăm că proprietatea lui Gheorghe Magheru din aceşti munţi se ridica la 1849 hectare şi 7110 m.p. sau 3691 pogoane şi 390 stânjeni pătraţi.
Din nefericire, aceste posesiuni au fost pierdute la începutul secolului XX după cum aflăm din actele notariale. Nepoţii generalului, adică copiii lui Ghiţă Magheru(1828-1875) vor fi siliţi să vândă partea lor de moştenire în 1903. Tribunalul Ilfov  va autoriza la 10 martie 1903 actul de vânzare-cumpărare între „căpitan Alecsandru Gh. Magheru proprietar domiciliat în Bucureşti str. Română nr. 76, Gh. Gh. Magheru rentier, Adrian Gh. Magheru avocat şi Titu Gh. Magheru magistrat, toţi trei domiciliaţi în Bucureşti, str. Sf. Spiridon nr. 14 ca vânzători de o parte şi „Lotru”, Societatea Anonimă Română pentru exploatare de păduri din comuna Brezoi, plaiul Cozia, jud. Vâlcea, reprezentată prin dl. Sigmund Eiser”. Înainte de a merge mai departe, să spunem că fiul lui Gheorghe Magheru, Ghiţă Magheru, a avut cinci copii din căsătoria cu Elena Prisăceanu: generalul Alexandru Magheru(1854-1947), avocat Adrian Magheru (1867-1943), căpitan Anton Magheru(1870-1916), avocat Gheorghe Magheru( 1872-1938) şi magistrat Titu Magheru(1874-1948), cel care după trei căsătorii are urmaşi şi astăzi care lucrează în diplomaţie.
Întorcându-ne la actul din 10 martie 1903, reţinem: „…vindem fără nici o rezervă societăţii Lotru toate părţile ce ni se cuvin adică patru din zece părţi, adică patru din cinci părţi din jumătate întregilor munţi numiţi Puru şi Petrimanu având forma şi întinderea arătată în schiţa de plan nr. 2 aflat în dosarul afacerii nr. 2071 din 1894 al Tribunalului de Gorj învecinându-se la răsărit cu muntele Petrila a moşnenilor separaţi prin pârâul Vidra şi prin punctele 1-16 cu muntele Berneşu al domnului Filiades prin punctele 16-18 cu Turcinul al domnilor Ioniţă Mitroi şi preotul Colibăşeanu prin punctele 18-21 şi pârâul turcinului la mează zi cu curmătura Olteţului proprietatea statului şi Igoiu moşnenilor separaţi cu pârâul Latoriţa şi prin punctele 21-26 la apus cu Zenogerţa, proprietatea moşnenilor cernăzeni prin punctele 26-32, cu muntele Bora proprietatea prinţului Ghica prin punctele 32-41, la miază noapte cu Lotru prin punctele 41-44 şi muntele Mămâileasa a moşnenilor prin punctele 44-46. Preţul  a fost de 72 000 lei.”

Procese între moştenitori
Moştenirea generalului Gheorghe Magheru nu a fost scutită de probleme, diverse ramuri ale familiei războindu-se şi la câteva decenii de la decesul marelui om politic. Unul dintre aceste procese îl găsim în arhiva Tribunalului Gorj din 1916. La vremea aceea, Elena V. Slăvescu, fiica lui Romulus Magheru, domiciliată în Târgu-Jiu pe str. Griviţei, nr. 22, îşi chema în judecată fraţii, adică pe Alexandrina Ion Argeşanu(1889-1965), pe fizicianul Ion Magheru(1888-1938), tatăl mai vechii noastre cunoştinţe Vlad Magheru, şi pe medicul George Magheru(1892-1952) „pentru eşirea din indiviziune asupra întregii averi rămasă de la defunctul părinte colonel Romulus Magheru”. Era vorba de mai multe proprietăţi:
„I. Moşia Cojani din comuna Ştefăneşti =960 pogoane pe care se află şi 150 hectare pădure (stejar şi gorun) în vârstă de 30-35 ani;
II. Una vie în comuna Bobu-„Via Magherului”=10 pogoane, înconjurată din trei părţi cu stejari şi frasini în vârstă de 15-20 ani.
III. Un teren în suprafaţă de 1 hectar împreună cu imobilul de pe dânsul situat în Târgu-Jiu str. General Magheru şi Grigore Săftoiu”.
Nu ştim cum s-a terminat acest proces dar cunoaştem faptul că treptat aripile familiei se vor concentra spre Bucureşti şi Timişoara, Gorjul fiind bătut doar de Ion Magheru, fizician de renume, cel care a făcut în paginile „Gorjanului” imense servicii pentru memoria familiei.

În memoria Magherilor
Săptămânalul „Gorjanul” a publicat în perioada 25 octombrie 1937-25 octombrie 1938 mai multe articole de istorie locală su genericul „Din trecutul Gorjului” sub semnătura profesorului Ion Magheru. Era vorba de acte privind familia Magheru. Serialul a încetat brusc ca urmare a morţii surprinzătoare a fizicianului Ion Magheru care după o vizită în Gorj va muri ca urmare a unei intoxicaţii alimentare contactată în gara Filiaşi. (va urma)

4 Comments »

  • Prof. Sandu Gheorghe says:

    Felicitari pentru material si pentru fotografie.

  • Prof. Sandu Gheorghe says:

    Avand in vedere ca sunt familiarizat cu problematica, sugestia mea ar fi sa fotografiati si alte locuri care aduc aminte de Magheri, exemplu bisericile de la Crasna, polovragi, vladimir s.a. Va rog, in masura timpului si posibilitatilor, sa investigati ce reprezentati ai familiei magheru mai traiesc in tara, bunaoara cred ca reprezentantul nostru la ONU sau UE se numeste chiar Gheorghe Magheru. este acesta ruda cu ilustrul revolutionar? Vlad Magheru, despre care dv ati mai scris si avea probleme la timisoara, mai traieste, care este soarta lui?
    Imi cer scuze daca sunt prea insistent dar cred ca subiectul este de mare actualitate iar internetul nu ne ajuta in aceast[ directie. Va multumesc pentru timpul acordat si v-as fi recunoscator pentru un eventual raspuns.

  • Iulia says:

    Va citesc cu atentie contributiile istoriografice, pe cand un serial destinat marilor familii boieresti din Gorj?

  • marina macchioni says:

    Nu obisnuiesc sa comunic prin aceste canale (ci doar prin email), dar doresc sa multumesc domnului profesor Gheorghe pentru interesul demonstrat stramosului meu. Lipsesc de 33 de ani din tara, dar va spun sincer ca sentimentul patriotic care mi a fost transmis de bunica mea Angela este foarte puternic. Azi am inteles de unde provine. Am inaintea mea o fotografie a fiicei generalului, care este bunica bunicii mele (s a mers numai pe linie feminina).Nu stiu ce m a indemnat in aceasta seara sa caut numele Magheru pe Wikipedia,dar surpriza pentru informatiile citite este imensa iar emotia mi a taiat respiratia.nu cred ca ma va citi cineva, dar va multumesc oricum….