Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Familia Culcer în istoria Gorjului (I)

Familia Culcer în istoria Gorjului (I)

Submitted by on 13 January 2010articol citit de 5,884 ori | 9 Comments

În istoria acestor meleaguri, familia Culcer a jucat un rol important. Veniţi din Ardeal ca şi Magherii, Culcerii au marcat istoria Gorjului ca: doctori-Dimitrie, Dumitru-Tache, Dimitrie-Max şi Ana; ofiţeri-Vladimir-căpitan, Ion-general şi Costică-căpitan; prefecţi: Eugen-subprefect şi Grigore-prefect. De remarcat că şi doctorii din familie au deţinut funcţia de prefect sau directori ai unor instituţii din judeţ sau din ţară. Deşi nu au beneficiat de notorietatea Magherilor, Culcerii au lăsat în urmă o istorie care se cuvine să fie cercetată cu atenţie.

Începând cu jumatatea sec XIX, Culcerii au jucat un rol important in istoria, cultura si viata administrativa gorjeana

Începând cu jumatatea sec XIX, Culcerii au jucat un rol important in istoria, cultura si viata administrativa gorjeana

Culcerii au sosit la Târgu-Jiu în 1842 când Dimitrie Culcer ajungea medic al oraşului şi ginere al prefectului de atunci, N. Otetelişanu. Cu ici întreruperi, această familie a rămas la Târgu-Jiu până în perioada comunistă. Gorjenilor le-au rămas în memorie mai ales medicii: Dimitrie Culcer (1807-1867), Dumitru-Tache Culcer (1850-1927) şi Dimitrie Max Culcer (1882-1969). Multe din însemnările despre familia Culcer şi cele două secole de istorie le datorăm lui Gabriel Culcer, fiul lui Dimitrie Max Culcer, cel care a dedicat şi o carte tatălui său şi familiei prestigioase din care face parte. Din nefericire, fiul său Mircea a murit prematur. Mai multe case din centrul vechi al oraşului Târgu-Jiu sunt legate de istoria acestei familii venită de pe meleagurile Sălajului. Încă din secolul al XIX-lea, trecutul familiei Culcer are legătură cu localitatea Dobriţa unde au deţinut importante proprietăţi. Dar să lăsăm istoria să vorbească…

Doctorul Dimitrie Culcer, făuritorul primului spital la Târgu-Jiu
Dimitrie Culcer(u) s-a născut în anul 1807 în comuna Stârci (Bogdánhaza), din comitatul Crasnei, judeţul Sălaj. Se pare că s-a născut într-o familie de iobagi care lucrau pe moşia contelui Hunyadi. Va absolvi Liceul Piariştilor din Cluj-Napoca şi Facultatea de Medicină din Pesta. În facultate se va întreţine din munca proprie pentru că trecuse munţii în Muntenia).
Îşi va desăvârşi studiile la Viena iar apoi va lucra la Giurgiu şi Calafat. La 8 mai 1841 îşi tece examenul de liberă practică în ţara noastră şi în iulie 1842 îl regăsim în Principate, trimis la Giurgiu să „altoiască”(vaccineze) copiii din judeţ şi să inspecteze „zalhanalele”(abatoarele) în timpul tăierii vitelor. Cum în 1842 se înfiinţează în Principatul Munteniei de către Obşteasca Adunare câte un post de medic de fiecare judeţ, cu 5000 lei pe an, având îndatorirea „de a alerga la toate epidemiile de boală ale locuitorilor şi ale vitelor, şi la altoitul copiilor din judeţ”, din ianuarie 1843 îl găsim în postul de medic al judeţului Gorj.
Prima grijă a noului medic de judeţ a fost să ceară înfiinţarea unui spital în Târgu-Jiu, pe care însă numai în 1845 reuşeşte să îl vadă realizat; un an după aceea, prezintă „Maghistratului” (Primăriei) oraşului o listă cu toate obiectele necesare organizării acestui spital în spirit modern. Spitalul a funcţionat la început în casele pitarului N. Protopopescu (pe Str. Tudor Vladimirescu de astăzi, colţ cu Sfinţii Apostoli), apoi în casele paharnicului N. Otetelişanu, pe Str. Tudor Vladimirescu de astăzi, colţ cu Str. Griviţa, unde locuia pe atunci şi doctorul, şi, în fine, pe Str. Tudor Vladimirescu, colţ cu Str. Magheru de astăzi, chiar în locul în care se află în prezent spitalul Târgu-Jiu. De la 1864 spitalul a avut local propriu pe Str. Unirii, unde mai există şi astăzi.
Culcer a locuit însă de la început în casele paharnicului Nicolae Otetelişanu, prezidentul Judecătoriei Gorj, descendentul unei foarte vechi familii boiereşti oltene.

Sub steagul Revoluţiei paşoptiste
La 19 februarie 1848, doctorul se căsătoreşte cu Anica, cea de-a doua fiică a lui Nicolae Otetelişanu. În iunie 1848 izbucneşte în Ţară Revoluţia de la 1848, Culcer participând la evenimentele de la Târgu-Jiu. Memoria publică îl consemnează participând la ceremonia publică de ardere a Regulamentului Organic şi a Pitacelor de Boierie. Revoluţia a fost înăbuşită iar el va trebui să suporte consecinţele.
La 1 decembrie 1848 are un prim fiu, Vladimir. Se pare că a avut 13 băieţi şi 2 fete, dar nu i-au trăit decât 7 fii: Vladimir, Tache (Dumitru), Grigore, Iancu (Ion), Nicu, Costică şi Eugen.

Organizarea sistemului sanitar gorjean
Din fericire, activitatea medicului Dimitrie Culcer era prea importantă pentru ca autorităţile să îşi mai pună problema să îl pedepsească. Culcer trebuia să se ocupe şi de organizarea sanitară a satelor, problemă ce nu se pusese în trecut; tot el trebuia să îngrijească şi bolnavii din judeţ, pe cei din oraş, pe cei din arestul închisorii; el trebuia să administreze şi să conducă spitalul, să îngrijească şi să opereze bolnavii, să se ocupe de pregătirea personalului sanitar inferior. Culcer avea e lângă funcţia de medic uman şi pe cea de medic veterinar, luptând pentru prevenirea şi combaterea epizootiilor, controlul vitelor tăiate şi îngrijirea celor bolnave… Pe măsură ce îşi organiza munca, se identificau cu tot mai multă claritate noi şi noi sarcini, aşa că a venit un moment când s-a simţit literalmente depăşit, şi în februarie 1849 a cerut un ajutor care să ocupe funcţia de medic al oraşului. Comitetul Sanitar a apreciat însă că doi medici era prea mult pentru un judeţ ca Gorjul, aşa că, până în 1850, Culcer a lucrat tot singur. După acest an avem un medic al oraşului, Culcer rămânând doar medic al judeţului. După 1857 se mută în judeţul Dolj, mai întâi la Calafat şi apoi la Craiova.
Aici va avea de înfruntat în 1862 teribila muscă columbacă, roind dintr-o peşteră aflată la Porţile de Fier. Vitele încep să moară pe capete sub înţepăturile redutabilei insecte, şi combaterea flagelului tot medicului de judeţ i-a revenit şi a făcut-o cu succes. Până la urmă calamitatea a fost stăvilită şi la începutul anului următor apărea în Monitorul Medical un raport asupra muştei columbace, semnat de doctorul Dimitrie Culceru (Culcer).

Ultimii ani
În 1864 i s-a oferit şi a acceptat funcţia de medic şef al Capitalei. A rămas până în 1866 când a început să aibă probleme după plecarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Bolnav, se va retrage la Târgu-Jiu, unde va deceda în august 1867. În luna mai 1866, Dr. Dimitrie Culcer revine în Târgu-Jiul său iubit, ca medic al oraşului. El nu activează însă în acest post decât câteva luni, căci la 13 august al aceluiaşi an, se aprobă, în sfârşit, mult aşteptata pensie, 1200 lei pe lună. Moare subit pe când mergea la un caz.
A fost înmormântat în Cimitirul oraşului, acolo unde şi acum îşi doarme somnul de veci.

O moarte pentru sănătate
Culcer a continuat să muncească, acordând asistenţă medicală gratuită pretutindeni unde aceasta i se cerea, o asistentă absolut gratuită, căci medicul gorjean nu a admis niciodată să-şi creeze o sursă de venituri din suferinţele bolnavilor. „…Devotamentul lui pentru bolnavi, mai ales pentru cei săraci, a mers până la sacrificiu…”, sublinia Al. Ştefulescu în a sa Istorie a Târgu-Jiului. Despre sfârşitul său subit, Gabriel Culcer povestea: „Era într-o noapte răcoroasă de sfârşit de august; nu trecuseră nici două săptămâni de la pensionare; Culcer este sculat în grabă la ora 1 şi chemat urgent la un bolnav. În drum spre locuinţa acestuia, în trăsură, moare însă brusc, lovit de encefalită”.

9 Comments »

  • Dan Culcer says:

    Buna ziua,
    In atentia redactorului sef si a dlui Cornel Şomâcu

    Felicitari redacției pentru publicarea acestui serial despre familia Culcer. Vă rog să-mi indicați sursa acestor informații. Și dacă sursa sau sursele sunt menționate undeva de autor, adică de Cornel Şomâcu, într-o bibliografie a serialului.
    Menționez ca sunt autorul unui blog pe care am editat o monografie despre familia Culcer, redactată de un membru al familiei gorjene, iar textul disponibil nu a fost declarat open souce, fiind deci protejat de dreptul de autor și de ©.
    În cazul în care o sursă este folosită, ea trebuie legal citată. Monografia a fost publicată pe Internet anterior serialului colaboratorului Dv.
    Sper să primesc de urgență precizările solicitate.
    Dan Culcer
    Tlefon Franța 33 130431677 sau 33 172825560
    http://familiaculcer.wordpress.com/2007/07/03/familia-culcer-din-dobrita/
    scriitor, ziarist, Franța

  • Cornel Somicu says:

    In atentia domnului Dan Culcer,

    Asa cum am mai precizat, temele alese de noi la rubrica de istorie locala sunt de popularizare a unor evenimente sau personalitati din Istoria Gorjului. Cu siguranta ca marii dumneavoastra inaintasi se incadreaza la acest capitol si credem ca nu beneficiaza de suficienta mediatizare.
    Mare parte din informatiile oferite de noi au aparut deja in lucrari tiparite cum ar fi cele semnate de Gabriel Culcer, Alexandru Doru Serban ş.a. Cunoastem importanta dv contributie, aparuta pana acum, din pacate, doar pe suport electronic, doar dintr-o regretabila eroare numele respectiv neaparand precizat.
    Ne bucuram ca demersul nostru v-a starnit interesul si am dori sa colaboram, daca doriti, in ideea de a face cat mai cunoscuta la Gorj activitatea familiei Culcer. Cuvenitele precizari se vor face la finalul serialului destinat familiei Culcer.

  • marina says:

    Stimnate domn Somicu,
    Ma simt obligata sa repet si in acest cadru observatiile pe care le-am facut pe blogul domnului Dan Culcer.
    Cunosc si eu destul de bine familia Culcer din Gorj si,din cate stiu, domnul Dan Culcer este de fapt o ruda ceva mai indepartata, chiar foarte indepartata, a sa. Textul publicat pe blogul sau este de fapt cartea scrisa de defunctul Gabriel Culcer, pe care l-am cunoscut, si care mi-a imprumutat mai demult istoria familiei sale. Asa ca, in modesta mea opinie, nu ar strica putina decenta in privinta drepturilor de autor. Sunt sigura ca Gabriel Culcer nu ar fi formulat niciodata asemenea pretentii, singura lui preocupare fiind cea de a mentine vie pentru urmasi memoria familiei sale.
    Multumesc totodata revistei Vertical pentru efortul de recuperare istorica, pe care-l dorim continuat si cu istoria altor familii merituoase din istoria Gorjului.

    Comentariu prin marina februarie 4, 2010 @ 8:18 am
    Răspunde

  • Dan Culcer says:

    Bună ziua,
    Reprecizez. Nu sunt decât editorul pe Internet al lucrării monografice sscrisă de răposatul inginer Gabriel Culcer. Faceți aluzie la o editie tiparita. La ce editura a aparut cartea lui Gabriel Culcer?
    Salutar cordiale, Dan Culcer

  • […] redacției Vertical, cerând rectificarea legală. Iată schimbul de mesaje pe această temă. Vezi serialul și comentariile din revista Vertical «Buna ziua, 
In atentia redactorului sef si a dlui Cornel Şomâcu Felicitari redacției pentru […]

  • Radu Ifrim-Deva says:

    Am intrat intamplator pe acest site si am gasit o disputa extrem de interesanta dar falsa. Mai intai precizez ca sunt profesor de istorie pensionar, ca sa vedeti ca ma pricep la problematica, si absolut neutru pentru ca nu cunosc pe nici unul dintre actorii disputei.
    1. Cineva incearca sa isi faca notorietate in aceasta disputa, banuiesc ca cine a deschis subiectul. Serialul pe care am avut curiozitatea sa-l parcurg pana la capat are suficiente precizari din care aflam ca informatiile apartin lui Gabriel Culcer, aceleasi folosite si la site. Asa ca un obscur blog putea sa ramana in continuare necunoscut pentru marea masa a publicului fara, ati ghicit, disputa respectiva.
    2. Nu am avut rabdare sa citesc notatiile de pe blog pana la sfarsit dar nu am gasit precizarile despre Gabriel Culcer, din intamplare detin cartea lui din trecut.

  • Radu Ifrim-Deva says:

    3. Eu as saluta ambele initiative in memoria familiei Culcer, mai ales ca cartea lui Gabriel Culcer a aparut de prea mult timp si din alte ratiuni nu a spus toate lucrurile care se puteau spune.
    4. Nici un blog sau un ziar nu ar trebui sa isi aroge drepturi de lucrare stiintifica, asta e cu totul altceva si acolo trebuie rigoare.
    5. Cand se citeaza o lucrare stiintifica e una iar cand o faci cu un material de ziar sau un blog e altceva, de aici si lipsa lucrurilor invocate. Apropo, in istoriografia occidentala de unde vine domnul Dan Culcer se face un adevarat efort pentru fluidizarea lecturii, precizarile fiind la …sfarsit.
    Drept pentru care, daca nu sunt alte interese la mijloc, disputa este incheiata. Ar fi timpul insa sa apara si noutati despre aceasta familie, despre descedentii directi si alte lucruri noi. Ce a aparut odata e un lucru castigat si, deja, prea vechi.

  • Marinela says:

    Buna ziua,

    Am, citit cu mare interes serialul despre familia Culcer. Imi plac istorisirile despre vechile familii si modul de viata din trecut. As dori sa contactez descendentii familiei Stefulescu, amintit si in serial care se inrudeste prin casatoria dintre Vera Culcer si Grigore Schileru (fiul Profirei Stefulescu) cu aceasta familie. Rog daca cineva cunoaste descendenti din familia Stefulescu, sa ma contacteze: nelybalea@yahoo.com

  • Ca si consatean si inrudit prin sotia mea cu “marele” de-acum,
    Dimitrie Culcer (18o7-1867)sant mandru de asemenea om!(O afirm desigur,cu umilinta, fiind nascut cu 139 de ani mai tarziu,iar ca rudenie,exista inca in viata nepoti,inantea mea)John ioan Nicorici.