Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Cum se făcea nunta la Bălești acum 100 de ani? (III)

Cum se făcea nunta la Bălești acum 100 de ani? (III)

Submitted by on 14 April 2017articol citit de 275 ori | No Comment

În lumea satului românesc, căsătoria reprezintă cel mai complex fenomen folcloric dacă ținem seama de faptul că sunt interferențe cu toate tradițiile și obiceiurile fundamentale ale românilor.Trecerea omului pe pământ se împarte în trei momente foarte importante: botezul, nunta și înmormântarea. Cea de-a doua etapă era o taină sfântă care nu era cunoscută chiar de toți locuitorii comunității iar fenomenul s-a accentuat în ultimul secol. La Bălești, pe văile Jiului și Jaleșului, tradițiile erau încă prezente masiv în urmă cu un veac și uneori se mai păstrează și astăzi.

Cu un veac în urmă dar și în prezent, portul popular joacă un rol important la Bălești

Cu un veac în urmă dar și în prezent, portul popular joacă un rol important la Bălești

În 1906 vedea lumina tiparului lucrarea ”Monografia Comunei Rurale Bălești”, semnată de un fiu al așezării, părintele profesor Ioan Mălăescu. Multe din informațiile lansate cu acel prilej sunt extrem de utile și în prezent. Continuăm și în acest număr cu descrierea nunții de la Bălești din urmă cu un veac, așa cum o vedea Ion Mălăescu.
”Ginerile se așează de obicei în fața ferestrei casei împreună cu nașul; iar mireasa i privește pe fereastră, uitându-se printr-un inel, ori ban de argint, crezând că vor face copii frumoși. Mireasa, cu băeatul, care a adus vadra cu apă, eșind afară, stropește în patru părți cu apă din vadră, apoi pe nuntași, după care mireasa intrând în casă, băeatul asvârle apa din vadră peste nuntași și să retrage. Să pune masa, care se cheamă logodnă, și cu toții mănâncă, afară de ginere, care, deși rugat de socrul său, nu mănâncă nimic, și în timpul mesei cumnatul de mână, adună darurile în bani de la meseni, pe cari i dă nașului, iar acesta după ce i numără, cumnatul de mână aduce mireasa la masă și o presentă nașului zicând: Eu mă închin cu luna înaintea soarelui; iar nașul răspunde, eu mă închin cu soarele înaintea lunei; repetând acestea de trei ori. (…) Nașa scoțând beteala de mireasă o pune pe arcul lăutarului, care, punând-o pe capul miresei, ea să face că o respinge de trei ori și în urmă o primește; în care timp, de cele mai multe ori, atât mireasa, cât și părinții ei, plâng cu hohote. Un băeat citește ertăciunile: Ascultați, D-voastră, cinstiți socri mari și cinstiți nuni mari, puțintele cuvinte de rugăminte, că să roagă fiica D-voastră, cutare, cu smerenie, să i dați blagoslovenie etc… cari să termină cu cuvintele: De la mireasă o batistă de mătasă, de la nunul mare un bacșiș mare și un pahar de vin, că așa este dela Christos. Amin. Apoi mireasa și ginerile sărutând mâna părinților și a nașilor pleacă cu toții.

Întemeierea unei noi familii

Obiceiurile erau însă mult mai numeroase și, privite din perspectiva omului contemporan, cu o doză mare de insolit. ”Eșind afară și găsind formată hora-scrie Ioan Mălăescu-să prind în ea și o ocolesc de trei ori și cu toții, nunul mergând înainte și ținând de mână pe ginere, acesta pe mireasă, mireasa pe nașă, nașa pe cumnatul de mână, merg la locul unde să găsesc trăsurile, le ocolesc de trei ori, apoi mireasa să urcă în trăsura pregătită pentru ea, însoțită de nașă. Miresei i să frânge o azimă în cap cu nițel vin și nașa o lapădă în patru părți și cei ce le prind, au credința, că nu mai prind frigurile, sau că fac bucate etc…Cumnatul de mână să întoarce în casă, ca să ia zestrea miresei, ce o are în ladă și o duce la trăsură. Apoi vine din nou cu ginerile și găsind pe soacra mică, o desface la gât de cămașă; iar aceasta i atârnă la gât un șervet mare, ori batistă, și ginerile i aruncă un ban în sân, căruia i dă drumul în jos, cu credința, că va avea nașteri ușoare. Apoi pleacă la biserică, ca să se cunune, după care merg spre casa ginerelui în chiote și halaiuri mari.Aici ajungând, cumnatul de mână, luând pe mireasă o presentă socrului mare; iar acesta, având afară în curte pregătită o masă rotundă, pe care să pune, sare și vin, înconjură masa numai el cu mireasa, de trei ori, în care timp mireasa ridică de trei ori masa. La a treia oară socrul mare o lasă de mână și ea intră repede în casă, iar lăutarii luând azima cu sare, o aruncă în spinarea miresei zicând, să trăească, să se înmulțească și alte glume. În casă mireasa șade pe un scaun, și i să pune în poală un prunc mic, căruia mireasa i dă un dar. Un băeat cu părinții vii despletește puțin coada miresei, iar nașa o desface de tot și lăutarii cântă cântecul miresei. După ce o îmbracă ca pe o femee, vine mama ginerelui și i dă să guste din palmă, miere, și apoi le dă să mănânce lapte din aceiași strachină și cu aceiași lingură, după care mireasa săruta mâna la toți. să așează la masă în casă împreună cu ginerile, iar afară este pusă masa mare, în al cărei cap stă nașul și de oparte și alta toți invitații, cari aduc câte un plocon la casa ginerelui. La punerea fripturei, pe masa mare, nașa ia loc lângă naș și să începe strângerea darurilor de către cumnatul de mână, însoțit de lăutari. Fiecare, când dă darul său zice: Dela noi puțin, dela D-zeu mult, iar lăutarii spun, că mulțumesc cutăruia, care a dat atâția bani.”

Comments are closed.