Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Cum se făcea nunta la Bălești acum 100 de ani? (II)

Cum se făcea nunta la Bălești acum 100 de ani? (II)

Submitted by on 10 March 2017articol citit de 180 ori | No Comment

În lumea satului românesc, căsătoria reprezintă cel mai complex fenomen folcloric dacă ținem seama de faptul că sunt interferențe cu toate tradițiile și obiceiurile fundamentale ale românilor. Trecerea omului pe pământ se împarte în trei momente foarte importante: botezul, nunta și înmormântarea. Cea de-a doua etapă era o taină sfântă care nu era cunoscută chiar de toți locuitorii comunității iar fenomenul s-a accentuat în ultimul secol. La Bălești, pe văile Jiului și Jaleșului, tradițiile erau încă prezente masiv în urmă cu un veac și uneori se mai păstrează și astăzi.

Tânăr nuntaș participant la ceremonia nupțială (foto contemporan)

Tânăr nuntaș participant la ceremonia nupțială (foto contemporan)

În 1906 vedea lumina tiparului lucrarea ”Monografia Comunei Rurale Bălești”, semnată de un fiu al așezării, părintele profesor Ioan Mălăescu. Multe din informațiile lansate cu acel prilej sunt extrem de utile și în prezent.

O nuntă de trei zile

„Sărbarea nuntei-consemnează Ioan Mălăescu-să începe de Vineri, când să cheamă toate neamurile la nuntă, și o parte din ele ajută la pregătirea celor necesare pentru nuntă. Sâmbătă, pe la 3 p.m. băeatul, însoțit de un om al său, cunoscut d-aproape, ori rudenie, pe care-l face Cumnat de mână, pleacă împreună cu el prin sat cu plosca cu rachiu și cu lăutari după ei și poftește pe toți oamenii din sat să vină la nuntă(…) ginerile trimite miresei trei brazi, pe cari ea, împreună cu alte fete, i împodobește spre a-l da dimineața la colocași. După ce vine ginerile din sat, pun masa, mănâncă și beau, joacă, veselindu-se cu toți și la casa miresei ca și la a mirelui, și în urmă ginerile să rade de un băeat cu părinți în viață, iar lăutarii-i cântă. Dimineața, la casa băeatului, să face focul de un băeat cu tată și cu mamă; iar lăutarii cântă zorile, și tot acelaș băeat pune brazii în vârful casei și la porțile ei; iar cumnatul de mână îngrijește, ca să adune nuntașii spre a pleca la mireasă. La casa miresei, dimineața, după ce s-a îmbrăcat, merge mireasa, însoțită de un băeat cu tată și cu mamă la fântâna din apropiere, cu o vadră în mână, pe care se află un șervet, iar în urma lor cântă lăutarii. Ajungând la fântână scot apă și o lapădă în 4 părți, apoi umplu vadra cu apă și să întorc acasă, în aceași ordine. Băeatul ia șervetul, iar mireasa dă un alt șervet și lăutarilor, și cu toții așteaptă sosirea nunții.”
Obiceiurile de nuntă erau numeroase în zona Băleștiului și se respectau cu sfințenie. Astfel, Ioan Mălăescu, notează în lucrara citată: ”Între ora 9-12 pleacă de la casa ginerelui, nașul, nașa, cumnatul de mână și alți nuntași, călări sau în trăsuri, unii cu ploște în mână. Mai înainte de plecare nașul pune un băeat cu părinți în viață, ca să coase o floare în căciula băeatului-ginere în partea dreaptă. Ajungând la casa miresei, cumnatul de mână, însoțit încă de alți doi, cari să cheamă colăcași, întră în casă cu o ploscă în mână, având ca semn distinctiv pe căciulă un fir roșu de mătasă spre a fi cunoscut, și acest fir-l schimbă cu firul pe care-l are și mireasa pe cap. Apoi schimbând și ploștele, și sărutând mireasa mâna cumnatului de mână, care la rândul său său i dă un dar în bani, cumnatul de mână este afară din casă. Afară în curte, în acest timp, colăcașul spune colăcășiile ca: Bună dimineața, cinstiți socrii mari, ce umblați, ce cătați, ce umblăm, ce cătăm, la nimeni samă n-avem să ne dăm, etc…După terminarea colăcășiilor, dă plosca socrului mare și i spune, ca să bea rachiu de Pitești, căci, când bei te înveselești, dar să nu o sărute prea tare, că căciula din cap I sare; iar la fete, ce stau cu gurile uscate, să le arunce în gură prune uscate, să le aline junghiu, până le o veni rându. Părinții miresei dau Părinții miresei dau cumnatului de mână și colăcașilor câte un brad în care să pune câte un șervet. Câteși trei, având în mâini o ploscă și o oală cu vin, înconjură nunta de trei ori; și colăcașul, care a zis colăcășiile să oprește în fața nașului și i dă bună dimineața și să bea vin.”
Desigur, la începutul secolului trecut, obiceiurile erau încă prezente în viața satului gorjean. Fiecare nuntă trecea prin toate etapele ceremoniei nupțiale iar locuitorii satului erau chemați să participle la acestea. O mențiune special se cuvine privind gradul de participare al consătenilor, fiecare botez, nuntă sau înmormântare atrăgea participarea tuturor sătenilor. (Va urma)

Comments are closed.