Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Eroi gorjeni, trădaţi de localnici

Eroi gorjeni, trădaţi de localnici

Submitted by on 30 March 2011articol citit de 1,810 ori | No Comment

În anul 1916, România renunţă la neutralitate şi participă activ alături de forţele Antantei la confruntările armate ale Primului Război Mondial. Toamna acestui an a evidenţiat eroismul locuitorilor din Tg-Jiu, care, în ziua de 14/27 octombrie au apărat la podul Jiului oraşul de subunităţile germane care încercau să pătrundă în localitate, respingându-le. La scurt timp după acest moment de eroism şi glorie, urmează unul din momentele dramatice ale istoriei noastre şi anume, ruperea frontului şi începerea ocupaţiei străine după cea de-a doua bătălie de la Tg-Jiu din 4/17 noiembrie 1916. Perioada care a urmat până la sfârşitul războiului se caracterizează prin exploatarea cruntă a întregului teritoriu ocupat, arestări, deportări, condamnări la muncă silnică, execuţii, distrugeri de bunuri materiale şi culturale.

Podul Jiului a constituit în 1916 o piedică de netrecut în calea trupelor germane

Podul Jiului a constituit în 1916 o piedică de netrecut în calea trupelor germane

Persecuţiile au fost îndreptate, cu precădere, împotriva celor care se opuneau invadatorilor prin diferite mijloace, a celor care îi sprijineau, sau chiar şi asupra acelora care erau numai bănuiţi. De acest tratament, aşa cum demonstrează documentele, au avut parte şi eroii de la podul Jiului care, cu arma în mână, deşi erau civili, şi-au apărat oraşul de invadatori.
Printre puţinele mărturii ale abuzurilor săvârşite în timpul ocupaţiei germane, ajunse până la noi şi păstrate la Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale, se numără şi declaraţiile lui Ion Luţă Năgăra şi Herman Solomon, doi civili care au participat la lupta de la podul Jiului şi, care, în timpul ocupaţiei, au avut de suferit.
Considerând că menirea arhivistului este aceea de a permite accesul cât mai larg la materialul arhivistic, punându-l la dispoziţia cititorului prin toate mijloacele tehnice şi legale posibile, în forme care să respecte originalul, aşa cum am obişnuit publicul cititor, voi prezenta mai jos cele două documente, respectând ortografia vremii.

Documente cutremurătoare
„Declaraţie
Având în vedere încunoştinţarea cu N. 4835 din 28 noiembrie 1918 a Primăriei Tg-Jiu, declar că civil am luat parte la lupta din ziua de 14 Octombrie de la Digul Jiului din oraş contra inamicului German ce voiea să intre în Oraş. La câteva zile inamicu ocupând definitiv oraşul Tg-Jiu am fost denunţat atât eu cât şi D-nu Herman Solomon Tinichigiu din acest oraş, de către Modista nemţoaică Ana Gh. Herescu pentru fapta patriotică ce făcusem.
Am fost ridicat de Comandatura Germană din Tg-Jiu şi băgat în Puşcărie unde am stat patru luni şi jumătate. În acest timp am suferit cele mai grele chinuri punându-mă la toate corvezile şi ţinându-mă la carceră. Noaptea mă scotea şi mă ducea între santinele la Judecătorul German şi mă punea faţă în faţă confruntându-mă cu modista Ana Ghe Herăscu şi cu Lenuţa fata sau nepoata ei care amândouă susţineau cu glas tare că atât eu cât şi D-nu Herman am luptat la Podul Jiului şi am omorât nemţ. Ele amândouă mau judecat şi au strigat pe mine mai mult decât judecătorul German Müller forţându-mă să declar adevărul. Chear în faţa lor se hotărâse ca atât eu cât şi D-nu Herman să fim împuşcaţi.
Având în vedere cele de mai sus şi considerând că eu şi familia mea pe care o întreţin au îndurat cele mai mari mizerii atât pe timpul cât am fost închis cât şi în urma persecuţiunilor ulterioare care m-au costat aproape vieaţa, respectos vă rog  a se lua cele mai aspre măsuri contra susmenţionatei modiste şi fată Herasca, ear eu să fiu despăgubit cu suma de lei zece mii care reprezintă mizeriile pe care le-m îndurat ca drept recompensă de faptele frumoase ce leam săvârşit.
Cu stimă Ion Luţă Năgăra Strada Tudor Vladimirescu Tg-Jiu N.8”
„Declaraţiune
Luând cunoştinţă de ord. N. 73605 al Ministrului de Interne, publicat cu Încunoştinţarea N 4835 din 28 noiembrie 1918 a Primăriei oraşului Tg-Jiu, declar, Subsemnatul de şi civil şi nemobilizat, din propria mea iniţiativă am lut parte la luptele din zilele de 14 şi 15 octombrie 1916 de la digul Jiului din oraşi, când trupele inamice austro-germane au voit să invadeze în oraşi. La cât-va timp, după ce inamicul cu forţe superioare, a ocupat difinitiv oraşul Tg-Jiu, am fost denunţat de trădătorii neamului din acest oraşi pentru fapta patriotică ce săvârşisem şi ca consecinţă, am fost ridicat de Comandatura Germană din Tg-Jiu şi băgat în zidurile puşcăriei unde am stat neîtrerupt timp de patru (4) luni şi jumătate. În tot acest timp am fost supus la cele mai grele chinuri prin faptul că am fost închis în celule, nu mi s-a dat să mănânc zile întregi, nu aveam voie a comunica absolut cu nimeni şi supus la cele mai grele corvezi. Adesea ori, eram scos din închisoare noaptea şi dus la Tribunalul Marţial în faţa judecătorului Müller şi Prefectului Şimkot cari ambii mă ameninţau cu moartea prin împuşcare, în urmă de care făceau diferite acte de simulare în acest sens.
Tot în acest interval, soţia mea, a fost denunţată de Modista Nemţoaică Ana Herăscu din acest oraşi, cum că ar umbla şi recurge la diferite protecţii prin oraşi pentru a mă scăpa şi elibera pe mine din puşcărie şi de la moarte din mâna Germanului.
Cu consecinţe a fost şi soţia mea şi chemată şi arestată ziua şi noaptea pe la Comandatura Germană, şi ameninţato că dacă mai umblă de pe la protecţii şi dacă li se mai comunică de Ana G  Herăscu ceva, va fi şi dânsa asvârlită  imediat în zidurile puşcăriei, alături de mine.
În tot acest interval de timp de arestare, 4 luni şi jumătate, eu n-am putut a-mi exersa meseria mea de tinichigiu, şi ca atare soţia mea şi ceilalţi din familie fiind în cea mai mare lipsă şi mizerie, ne având nici un venit din nici o parte şi nici pâine de toate zilele, eu fiind singurul lor sprijin şi ajutor, eu care trebuia să stau în puşcărie pentru faptele de război patriotice şi aceasta numai pentru satisfacerea bunului plac şi al gustului trădătorilor de neam din acest oraşi. După eliberarea din puşcărie am fost mereu pârât autorităţilor Germane şiu ca urmare persecutat adesea ori, chemat noaptea la Comandatură şi ameninţat cu fel de fel de pedepse.
Pagubile morale suferite le las la aprecierea onor Comisiunei Centrală, iar pagubile materiale le apreciez la suma lei zece (10) mii, care reprezintă timpul meu pierdut în puşcărie şi câştigul existenţei mele.
Pe lângă acestea mai adaog, că locuinţa mi-a fost complect devastată, însă pentru pagubile voi arăta în Declaraţiunea pentru despăgubirile de răsboi Model A .
Cu Stimă Herman Solomon Tinichigiu din Tg-Jiu strada Victoriei N.5”

Nedatate
Precizez că ambele documente nu sunt datate însă pot fi puse în legătură cu strângerea de dovezi prin care România să poată solicita despăgubiri de război la conferinţa de pace şi, cu siguranţă, au fost redactate după 28 noiembrie până la sfârşitul anului 1918.
Orice comentariu sau interpretare conţin doze mai mari sau mai mici de subiectivism, însă nu mă pot opri să constat că sacrificiile şi suferinţele înaintaşilor trebuie cunoscute şi cinstite de noi toţi aşa cum se cuvine, iar faptele lor să ne fie mereu modele demne de urmat.

Prof. Ion Hobeanu

Comments are closed.