Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Sport » Eric de Oliveira: „Am decis să rămân în România definitiv”

Eric de Oliveira: „Am decis să rămân în România definitiv”

Submitted by on 31 July 2013articol citit de 2,418 ori | No Comment
Brazilianul Eric sărbătoreşte golurile colegilor de la Pandurii dansând samba-maneaua!

Brazilianul Eric sărbătoreşte golurile colegilor de la Pandurii dansând samba-maneaua!

După ce a impresionat în Liga I la Gaz Metan Mediaş, Eric de Oliveira Pereira s-a aflat în centrul unei adevărate telenovele, dar care în cele din urmă a revenit la vechiul şi primul „tărâm al făgăduinţei”, cel românesc. Ajuns acum la Târgu Jiu, mijlocaşul cariocas îşi dezvăluie povestea vieţii. Aproape şi dincolo de fotbal.
Reporter: La ce vârstă ai descoperit sportul rege?
Eric de Oliveira:
Păi sincer, am început să joc fotbal de la 3 ani! Şi jucam cu băieţii de 6 ani… Mama nu prea vroia să mă lase, că eram micuţ rău, dar eu plângeam şi nu avea încotro decât să mă lase să mă joc cu mingea. Legat de fizic, abia pe la 15-16 ani am mai crescut şi eu şi am căpătat şi ceva forţă.
Rep. : A mai făcut cineva sport în familia ta?
E. O. :
Nu pot să spun că am avut o anumită tradiţie în familie. De la opt luni am crescut doar cu mama şi sora mea, iar ele nu făceau sport. Doar unchiul meu a fost portar amator. Iar acum şi verişorul meu m-a urmat. Doar ce a ajuns la Mediaş, are 18 ani şi va semna cu echipa de acolo. Îl cheamă Patrick şi sper să reuşească.
Rep. : Apropos de familie, poţi să ne spui în ce mediu ai crescut?
E. O. :
Eu provin dintr-o familie modestă, nu am avut ce vroiam pentru vârsta aceea, că nu eram deloc bogat, dar măcar aveam ce mânca, mama ne hrănea şi ne îngrijea cum putea ea mai bine. Legat de fotbal, ţin minte că foştii mei colegii îmi imprumutau ghetele lor să joc, ei aveau bani… La 10 ani am primit prima pereche de ghete, cadou de la unchiul meu, însă cu banii mei mi-am cumpărat primele ghete abia la 17 ani.
Rep. : Cum ai ajuns în Europa?
E. O. :
Orice fotbalist din Brazilia are un vis, să ajungă în Europa. Eu am ajuns în 2007, jucam la o echipă mică din Brazilia, dar Gaz Metan Mediaş m-a văzut şi m-a luat. Restul cred că deja îl ştiţi.
Rep. : Ai vreun idol din fotbalul mare?
E. O. :
Îmi plac sau mi-au plăcut foarte mult Ronaldinho şi Ronaldo. Ronaldo brazilianul, nu portughezul!
Rep. : Dar Messi nu îţi place?
E. O. :
Hm… Să zicem că eu sunt ceva mai patriot. Nu vreau să spun nimic despre Messi sau Ronaldo portughezul.
Rep. : Care ar fi planurile tale de peste vreo 10-15 ani?
E. O. :
După ce mă las de fotbal aş vrea să stau linistit, să trăiesc ca un om normal. Ca să ai o afacere îţi trebuie bani, ori eu nu ştiu dacă voi avea la vârsta aceea când voi renunţa la fotbal. Poate totuşi, într-o bună zi aş vrea să deschid o şcoală de fotbal pentru copii. Iar legat de viaţa mea extra-fotbal am luat încă de pe acum decizia să rămân la Mediaş definitiv. Mi-am cumpărat deja pământ, vreau să îmi fac o casă. Familie am deja, de aceea am stabilit să rămân aici, în România.
Rep. : Despre Târgu Jiu şi Pandurii ce ne poţi spune? Se pare că deja ai reuşit să te adaptezi aici, până şi fanii te-au primit foarte bine…
E. O. :
Despre adaptare nu ştiu dacă încă se vede, dar de obişnuit m-am obişnuit repede, noii colegii m-au primit cu braţelele deschise, antrenorul are deja încredere pentru că mă cunoaşte de la Mediaş. În rest, a fost uşor pentru că jumate din băieţii de la echipă îi cunoşteam din meciurile jucate în România. Mă bucur că lumea mă iubeşte deja, dar cred că trebuie să demonstrez mai mult. Şi nu trebuie să demonstrez pentru alţii, trebuie să demonstrez pentru mine că pot fi cel mai bun încă o dată. Dar evident că dacă vin aici şi publicul se comportă aşa, n-am cuvinte. A fost deja primul meu meci, n-am reuşit să dau gol, dar am văzut reacţia tribunelor. Mă bucur să sunt iubit aici. Se spunea despre olteni că sunt oameni răi, dar după ce am văzut acum, aici, mi-am dat seama că sunt oameni calzi, înfocaţi. La Mediaş am fost foarte iubit, aş vrea să cred că aş putea fi iubit şi mai mult aici decât acolo.
Rep. : Care crezi că va fi cel mai dificil lucru aici, atât pentru tine, cât şi pentru noua echipă a pandurilor?
E. O. :
Cel mai dificil va fi sezonul acesta să jucăm noi împotriva noastră. Deci va trebui să avem grijă de noi, iar rezultatele de acasă vor face diferenţa. Nu trebuie să ne intereseze alte echipe, ci doar noi. Cu alte cuvinte să fim modeşti să ne vedem de treaba noastră.
Rep. : Cât de surprinzător poate fi acest sezon al Ligii I?
E. O. :
Surprizele au apărut deja şi vor mai fi în continuare. Aţi văzut acum pe Dinamo, Mediaş, CFR şi este abia începutul. Cunosc destul de bine fotbalul de aici şi de aceea cred că mereu campionatul românesc este unul al surprizelor. Însă, legat de Pandurii, să nu ne surprindă surprizele pe noi!

Pasionat de bucătărie!
Deşi există deja destule speculaţii cum că brazilianul Eric este un gurmand nativ (fapt pentru care ar arăta şi destul de „solid”), mijlocaşul cariocas ţine să infirme această variantă. Totuşi, Eric de Oliveira recunoaşte că are o pasiune aparte legată de mâncare: „Ştiu că mi s-a mai spus că sunt gras, dar aşa este fizionomia noastră braziliană, noi avem mai multă masă musculară. Nu pot să spun nici că sunt un gurmand. Nu cred că mănânc foarte mult şi orice, pentru că mie îmi place mâncarea gătită. Ador să gătesc şi evident să şi mănânc cu plăcere ceea ce gătesc. Mama mea era bucătăreasă şi încă de pe la 14-15 ani am învăţat să gătesc singur. Pot să spun că mâncarea din România este foarte bună, în afară de mămăliga şi ardei, mănânc cam de toate din bucătăria specifică. Cel mai mult îmi plac sarmalele şi ardeiul umplut, însă fără ardei…”, mărturiseşte jucătorul Pandurilor.

Comments are closed.