Cătălina Vasile Teodoroiu s-a născut la 14 ianuarie 1894, în comuna Vădeni, situată în apropierea oraşului Târgu-Jiu, în familia ţăranilor agricultori Vasile şi Elena Teodoroiu. Actul de naştere se găseşte în colecţia Registre de Stare Civilă – comuna Vădeni, aflat în depozitul Serviciului Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale.
Crescută cu greu, atât ea cat şi cei 7 fraţi – “ cu două pogoane de pământ şi un car cu doi boi” – Cătălina a înţeles greutăţile părinţilor şi nu s-a mulţumit să rămână ca şi mama ei, ca şi tatăl, fraţii sau surorile sale, “doar păstor de vite şi ţărancă de muncă grea”.
Încurajată de traiul greu şi de mama sa, urmează şcoala primară din Vădeni (1901-1903) şi “mai târziu, două clase primare în oraşul Târgu-Jiu”, perioadă de când datează schimbarea numelui ei în Ecaterina Teodoroiu. Şcoala o ajută să-şi formeze şi primul ideal al vieţii sale: să ajungă învăţătoare sau profesoară.
Bursa primită şi bruma de ajutor venită de la părinţi, dar mai ales voinţa şi hotărârea eroinei de a-şi îndeplini visul o ajută să învingă greutăţile unei vieţi aspre şi să urmeze şapte clase de liceu în Bucureşti, până la intrarea României în război şi decretarea mobilizării din august 1916.
Ecaterina Teodoroiu şi-a început activitatea de susţinere a efortului de război ca infirmieră la spitalul din Târgu-Jiu. Ea făcea parte din cohorta de cercetaşi „Domnul Tudor”, condusă de Liviu Teiuşanu. La 15 august 1916, ziua în care România a intrat în război, toţi cercetaşii din ţară au fost chemaţi să intre în serviciile auxiliare ale armatei. Printre ei s-a aflat şi Cătălina, care a îngrijit răniţii aduşi la Târgu Jiu, mai întâi ca şi cercetaşă, apoi ca infirmieră.
Pentru Ecaterina, moartea fratelui său în lupta de la Porceni a reprezentat convingerea că războiul nu este o joacă, ci conştiinţa jertfei supreme. Ulterior, ea va lupta sub comanda locotenentului Gheorghiţoiu, fostul şef al fratelui ei.
După mai multe încercări de a participa pe front ca soldat activ, comandanţii au cedat insistenţelor ei şi au primit-o să lupte alături de ostaşi.
S-a remarcat în luptele de la Jiu şi Filiaşi, unde a fost rănită la ambele picioare. Regele Ferdinand I i-a acordat la 19 martie 1917, personal, „Virtutea militară” clasa a II-a şi a fost avansată la gradul de sublocotenent (prin Decretul nr. 191 din 10 martie 1917, publicat în Monitorul Oficial nr. 292 din 16 martie 1917), primind comanda unui pluton din Regimentul 43/59 infanterie Lupeni. În fruntea acestui pluton a căzut eroic în seara zilei de 22-23 august 1917, în timpul bătăliei de la Mărăşeşti.
A luptat „lipsită de orice trufie, de orice deşartă ambiţie, numai din dragostea de a apăra pământul ţării noastre, cotropit de duşmani”, iar sfârşitul eroinei a fost pe Dealul Secului-Muncel, unde a căzut în fruntea plutonului „lovită în inima-i generoasă, de două gloanţe de mitralieră”.
A fost înmormântată cu paradă militară pe 23 august 1917, în Valea Zăbrăuciorului.
În memoria ei, locuitorii oraşului Târgu-Jiu au construit un mormânt, iar în anul 1935 a fost inaugurat mausoleul, operă a sculptoriţei Miliţa Petraşcu, finanţat de Liga Femeilor Gorjene, în prezenţa regelui Carol al II- lea.
Duţă Dalia Daniela, Anul I, studentă a Facultăţii de Arhivistică
