După două decenii de capitalism şi democraţie, după perioada ultimilor ani în care foşti și actuali guvernanţi au ajuns să trateze orice român cu indiferență, trebuie să deschidem ochii. Ne mor tineri cu lacrimile înghețate pe obraz, într-o Românie de ev mediu parcă, dar a anului de grație 2014, și cei care trebuie să răspundă ridică din umeri și arată cu degetul spre alții, care la rândul lor arată cu degetul spre alții incapabili să mai arate la rândul lor cu degetul spre alții. E prea târziu? Ne grăbim să răspundem: Avem timp! Încă avem timp!
Până astăzi, de fiecare dată cetăţeanul a închis ochii şi a aplicat oblic ştampila rotundă, atât cât conturul acesteia să se încadreze în chenarul electoral. Marea familie a fostei și actualei guvernări, cu mercedes-uri clasa S şi genţi Louis Vuitton a sfâşiat o Românie peticită economic, plină de datorii și fracturată social. Își reamintesc de existența celor mulți, în prag de alegeri, așa cum o vor face și în acest an. Fără a trece peste interesele statelor occidentale, cele ale Uniunii Europene, care ne doreşte cu ardoare cât mai calici, nici actualii guvernanţi nu sunt capabili să conducă singuri o ţară atât de mică. Sau poate nu sunt altceva decât umili executanți ai unor ordine, cu mult mai de sus, într-o democrație cu iz de servilism.
Cât suntem de săraci ştim şi singuri, fără să mai arate Uniunea Europeană cu degetul. Este curios la prima vedere cum ştiu alții, străini de interesele României, mai bine decât noi, cu ce probleme ne confruntăm şi de ce avem nevoie. Şi asta nu pare să deranjeze câtuşi de puţin pe cei cărora ar trebui să le crape obrazul de ruşine. Bine că noi românii am pierdut şi gramul acela de conştiinţă pe care îl deţineam şi suntem scutiţi de simţămintele ruşinoase. Cui nu-i convine, poate liniştit să-şi ia lumea în cap, căci altfel riscă să-i sară lumea în cap. Principiul acesta domină de departe toate instituţiile din ţara noastră. Ne convingem de această realitate dureroasă, uneori tragică, și nici atunci parcă nu suntem capabili să reacționăm.
