La CEO e drum lung până departe

Loading

 

După un an destul de bun la nivelul Complexului Energetic Oltenia, lucrurile sunt destul de tensionate și vorbim iar de proteste spontane. Nemulțumirea salariaților este mare și normală, nivelul veniturilor este foarte redus, dar este foarte posibil ca în aceste zile să se joace viitorul colosului energetic. Se pot identifica mai multe fațete ale situației din CEO  care dacă nu vor fi tratate cu moderație și atenție ar putea să submineze tot ce s-a câștigat în 2017. Au apărut foarte mulți ”specialiști” care neagă meritele managerului Boza, se încearcă inducerea ideii că totul a fost rodul hazardului, dar s-ar putea să constatăm mult mai repede decât ne-am așteptat că nu a fost deloc așa. Se pare că unii dintre cei implicați au uitat că la nivelul Uniunii Europene s-a pus cruce unui asemenea tip de industrie, viitorul este sumbru din acest punct de vedere iar România, prin CEO, nu va avea niciodată banii de investițiile colosale cerute de normele de poluare de după 2018-2020.

E de înțeles poziția salariaților care își doresc salarii mai mari, minerii câștigă puțin în raport cu munca prestată, dar de aici și până a dori toți măriri consistente(creștere pe CEO în negociere,  plus scandalul la nivelul grupelor) e o cale lungă și greu de înfăptuit. Chiar dacă salariații par să fi uitat între timp, cred că obiectivul principal pentru 2018 ar trebui să fie fără întreruperi de activitate și fără concedieri. Aici s-ar putea adăuga o creștere salarială în jurul a 10%  care ar putea deveni mai mare în 2019. Orice solicitări peste asta, și mai sunt oricum și prime, pot pune în mare dificultate CEO. Poate totuși energeticienii se gândesc că nu au nevoie de atâtea sindicate, mai ales cele cu afiliere politică, și nu se vor mai lăsa manipulați ca de fiecare dată în ultimul sfert de veac.

Cu un management performant, Boza a pus CEO pe linia de plutire dar nu a avut și nu va avea liniștea necesară activității. Pe lângă implicarea de cele mai multe ori nocivă a politicului, managerul trebuie să înfrunte dorința de revenire a unor ”foști”. De pe margine, aceștia sunt și competenți, și cinstiți, deși lipsa de performanță de până anul trecut o pun pe seama ”conjuncturii”. Ce are de înfruntat managerul general? E de ajuns să analizăm prestația ministrului Energiei, care nu va pricepe funcționarea domeniului pe care îl păstorește nici în 10 ani de acum încolo, și pe cea a fostului manager Ciurel! Între asemenea ”somități”, Boza pare câștigător de Nobel și trebuie să ducă CEO mai departe chiar dacă între timp managerul corporatist poate fi înlocuit cu un politruc.

Administrația, angajații și sindicatele trebuie să își dea mână pentru viitorul energetic al acestei zone. Managementul trebuie să nu uite că CEO are nevoie și de specialiști, pe lângă echilibrul financiar, iar aceștia ar putea pleca dacă nu primesc salarizarea corespunzătoare. De partea cealaltă, salariații și sindicatele pot salva CEO cu cerințe moderate sau pot îngropa definitiv producția de energie pe cărbune cu solicitări aberante și jocul pe mâna politicului.