Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Documente bisericeşti despre răscoala ţărănească din 1907 (II)

Documente bisericeşti despre răscoala ţărănească din 1907 (II)

Submitted by on 23 February 2011articol citit de 1,961 ori | No Comment

Amplele mişcări sociale cu care debutează anul 1907 au avut ecou şi în judeţul Gorj,  însă nu au căpătat amplitudinea şi formele dramatice cunoscute în alte părţi ale ţării, pagubele materiale şi pierderile de vieţi omeneşti fiind minore dacă le comparăm cu cele din judeţul vecin, Dolj, unde s-a folosit artileria la reprimarea răsculaţilor. Condiţii grele de viaţă, abuzuri şi dări apăsătoare au fost şi aici, însă judeţul nostru are un specific, preponderenţa proprietăţii funciare mici şi mijloci în peisajul economic al acestuia în defavoarea marii proprietăţi .

Si tăranii Gorjului s-au răsculat împotriva autoritătilor

Si tăranii Gorjului s-au răsculat împotriva autoritătilor

Continuăm prezentarea raportului protoiereului judeţului Gorj despre această răscoală ţărănească, cu enumerarea cauzelor identificate de acesta precum şi propunerile sale care ar contribui la redresarea situaţiei. Pentru deliciul cititorului am păstrat ortografia originală oferindu-i astfel posibilitatea de a simţii mai aproape o epocă de mult apusă.
„Contra învăţătorilor că le iau copii la şcoală şi li se impune amenzi pentru absenţa lor.
Contra Administraţiei că nu li se satisfac cererile şi fel de fel de pretenţiuni drepte şi nedrepte, cu dorinţa de a se scădea şi a li se înlesni mijloacele de o mai uşoară vieţuire.
Contra comercianţilor chiar, că au suit preţul mărfurilor încât ei nu pot a-şi procura cele de necesitate cu (probabil ca – n.a.) înbrăcăminte mai bună şi o hrănire mai folositoare sănătăţei.
S-a introdus şi în ei politica de partide comunale, care foarte mult îi demoralizează, devenind aspiranţi după cum se schimbă partidele în ţară.
În privinţa traiului o duc foarte strâmtorat; unii că nu au , alţii că nu ştiu să prepare legumele.
Starea Higenică aproape că nu o cunosc, numai cei ce au avut contact cu lumea îşi întreţin casele şi oboarele mai cu îngrijire, generalitatea trăesc cu totu în simplitate.
Din  cauză că religiunea şi morala e exclusă din şcoale, tineretul şcolar nu are nici o deprindere religioasă şi morală, de aceia când ajung prin gimnazii şi licee, nu numai că nu au nici o credinţă, dar şi combat principiile religioase şi morale.
D-nii. Învăţători merg la biserică cu nemerita, iară  D-nii. Institutori şi Profesori socotesc religiunea un ce netrebuincios şi sunt contra practicărei  de tinerimea şcolară, ca probă la Gimnaziu de aicea se serba în anii trecuţi patronul lui sf. Tudor, prin aducerea elevilor la Biserică şi cântarea tedeumului de mulţumire, anul acesta s-a găsit cu cale să nu se mai serbeze.
Iubirea de patrie, pot zice, că nici orăşenii nu au, prin indeferenţă şi nici poporul de la ţară că i e necunoscută,  tot asemenea  nu -şi cunosc datoriile către D-zeu, aproapele şi  însăşi din rău obicei  cea mai mare parte necinstesc prin injurii cele sfinte, fără a-şi da cont de răul ce aduc loruşi şi aproapelui.
Poporul de la ţară, de la autorităţi, proprietari, arendaşi, orăşeni şi mai cu seamă de la şefii militari nu aud de cât cele mai triviale injurii de cele sfinte, de neam, aşa i se face  educaţia , de aceea şi el când îi vine bine  se răzbună.
Cred Prea Sf. Stăpâne că o asemenea stare de decadenţă numai prin legi înţelepte şi echilibrate se poate îndrepta şi tocmai acum ar fi timpul, fiind destule argumente de susţinere.
Cele mai de căpetenie ar fi legea instrucţiunii care să prevadă predarea religiunii şi a bunelor morave tinerimii şcolare prin cărţi anume de religiune catehism, citirea scripturei, cum era în şcolile vechi ale ţărei din care au eşit mari patrioţi care ne-au dat România Glorioasă, respectată până în Martie espirat. D-nii. institutori, învăţători şi profesori să fie obligaţi prin lege a respecta religiunea şi a practica bunele moravuri căci mulţi trăesc o viaţă clandestină.
Legea clerului să redea drepturile Prea Sf. Chiriarchi şi autorităţilor clericale, să nu se mai amestece civilii în Administraţia pur eclesiastică căci după actualele legi autorităţile civile: Primari, Perceptori, Inspectori comunali, Prefecţi, Defensori, toţi îşi însuşesc drepturi  nu de a priveghea, ci de a maltrata pe Preoţi, fără a socoti autorităţile lor fireşti.
În respectul religiunii preoţii să nu mai fie traduşi la instanţele judecătoreşti şi administrative civile cu escortă, ci să fie citaţi a se prezenta de sinele, să nu mai fie internaţi în Penitenciare, nici preventive, nici corecţionale, ci să se orânduiască la sf. Episcopie sau la Monastiri până li se face instrucţiunea şi chiar după condamnare penalitatea să se execute tot la Sf. Episcopie sau Monastiri, cum se practica aceasta în vechime şi dacă vreunul va fi osândit pentru munca silnică să i se ridice darul, ca poporul să nu-l mai considere ca preot.
Pentru preoţii deveniţi văduvi să li se ea asigurări a nu mai avea în casele lor femei bănuite, iar ne putând a se întreţine să se călugărească sau să renunţe la Preoţie prin ridicarea darului, a se căsători legal cum se practica în vechime ca să nu mai fie obiect de sminteală poporului.
Preoţilor penaţi de justiţia civilă, să nu le mai fie îngăduit a mai servi cele sacerdotale, căci certaţi fiind cu justiţia nu se mai îndreaptă oricâte promisiuni ar da.
Pentru o mai bună administraţie în viitor bisericească în loc de mai mulţi defensori să se înfiinţeze de fiecare judeţ două protoierii, de nu se va putea, actualelor Protoierii să li se dea câte trei sub Protoierei şi un secretar, care toţi să fie clerici. Pentru cele ce avem respectul a le supune la cunoştinţa Prea Sf. Voastre cu smerenie mă rog să binevoiţi în Înaltă-va înţelepciune şi cu înaltă-va autoritate a le da aprecierea ce veţi crede că poate să merite.
Smerit etc. Protoereu  Şt. Nicolaescu”
Consider că orice comentariu este de prisos, iar în urma unei temeinice analize poate vom ajunge la concluzia capului bisericii din judeţul  nostru de acum mai bine de un secol, că o moralitate ridicată a persoanei ar avea ca rezultat o societate mai bună bazată pe relaţii  şi ierarhii corecte. Cheia succesului pentru obţinerea acestei moralităţi o reprezintă instrucţiunea (învăţământul), dar şi legile „înţelepte şi echilibrate”, dublate de exemplul personal al cadrelor didactice şi preoţilor (şi nu numai aş zice eu). Deci iată un bun motiv de meditaţie.

Ion Hobeanu

Comments are closed.