Documente bisericeşti despre răscoala ţărănească din 1907 (I)

Loading

La 8/21 februarie 1907 izbucnea la Flămânzi în judeţul Botoşani o mişcare a ţăranilor îndreptată împotriva învoielilor impuse de arendaşii trusturilor din regiune. Condiţiile grele de viaţă, abuzurile şi fiscalitatea excesivă au fost principalele cauze care au dus la izbucnirea celei mai mari răscoale ţărăneşti din epoca modernă a României. Mişcarea a luat amploare şi s-a extins treptat în aproape întregul teritoriu al vechiului regat al României, fiind reprimată cu cruzime până la 31 martie/12 aprilie . Pagubele au fost însemnate, iar pierderile de vieţi omeneşti au fost pe măsura mijloacelor folosite pentru a stinge flacăra răscoalei ce cuprinsese ţara.

Arhivele locale detin documente întocmite de autoritătile judetene despre Răscoala din 1907
Arhivele locale detin documente întocmite de autoritătile judetene despre Răscoala din 1907

Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale în calitatea sa de cel mai mare deţinător de izvoare istorice scrise din judeţ, păstrează şi câteva mărturii referitoare la ce se întâmpla în judeţul nostru în acele zile de maximă tensiune socială. Documentele asupra cărora ne vom opri au fost create de instituţiile ecleziastice şi cred că reflectă cel mai bine starea de fapt din ţară şi din judeţul Gorj al acelor vremuri. Din dorinţa de a-i oferi cititorului posibilitatea de a gusta din plin plăcerile cercetării unor documente de epocă dar şi de a analiza prin prisma propriei subiectivităţi informaţia furnizată de acestea, vom lăsa documentele să grăiască, păstrându-le ortografia originală.

Un raport cutremurător
În sinodicul (cronica) parohiei Rasova situaţia este prezentată astfel: „În martie 1907 avem revolte în ţară pe chestia agrară. Sunt reprimate cu ultima energie. Prin bubuitul tunului şi prin câteva făgăduieli de reforme urgente ţărănimea e adusă la albia tăcerei de veacuri. La noi nu s-a mişcat nimeni contra nimănui pentru nimic.”
Chiar dacă nu este datată această însemnare surprinde în mod obiectiv ceea ce s-a întâmplat în ţară, iar ca istoric sunt convins că aceste rânduri au fost consemnate imediat după reprimarea răscoalei.
Documentul cel mai cuprinzător relativ la această problemă este raportul protoiereului Ştefan Nicolaescu către Episcopia Râmnicului în care pe lângă prezentarea stării de fapt din judeţ încearcă să facă o analiză a cauzelor care au generat răscoala şi propuneri pentru eliminarea acestora şi îmbunătăţirea vieţii ţăranilor. Raportul este datat 18 aprilie 1907, deci la puţin timp după reprimarea sângeroasă a acestei mişcări sociale de amploare.
„Prea Sfinţitului Episcop de Râmnic
Cu cel mai profund respect, conformându-mă ord. Prea Sf. Voastre N.891/907 înaintez cu alăturatul tablou 128 chestionare de situaţiunea religioasă, morală, materială a locuitorilor din parohiile rurale şi de rolul Preoţilor în răscoalele săteşti, depuse acele chestionare de parohii respectivi după modelul tip, spre răspuns la menţionatul ordin, iară în complectarea ultimelor seale dispoziţiuni smerit, supun la cunoştinţa-vă câteva desluşiri relative precum şi câteva propuneri, care după mine de s-ar realiza ar aduce un mare folos poporului scumpei noastre patrii.
Din fericire Prea Sf. Stăpâne, judeţul acesta a fost ferit de bunul Dumnezeu de răscoale, aşa că prin ele nu s-au săvârşit nici un incendiu, devastări sau omoruri, la această ferire a contribuit foarte mult şi starea religioasă şi morală pregătită mai din nainte de Preoţi şi învăţători prin cercurile culturale prin măsurile înţelepte luate de energicul Doctor Culcer, prefectul respectiv, şi de comandanţii armatei.
S-a încercat de răi făcători la localităţile Turcenii de Jos, Valea lui Câine şi Hurezanii de Sus prin aprindere clandestină de s-a dat foc la două şire de fân şi o şiră de pae, a provoca răscoale, dar ele au fost potolite de însăşi locuitorii acelei comune.
De armată s-au împuşcat şase persoane suspecte la localităţile: Cernădia, Prigoria, Petreştii de Sus şi Valea lui Câine, Calopăru, care aveau obiceiul de furtişaguri.
În oraş în o singură joe, zi de târg de săptămână s-a făcut de către ţărani o mică mişcare ca început de răscoală, dar prin înţelepte măsuri s-a aplanat.
Pentru menţinerea liniştii, Preoţii şi-au făcut datoriile prin consilii, citirea manifestelor Guvernamentale, ale Prea Sf. Voastre şi mult a contribuit chemarea poporului la Biserici şi săvârşirea rugăciunilor ocazionale.
Contra Pr. şi Învăţ. la început era un curent de bănuieli şi nemulţumiri, ele însă au dispărut prin dovedirea că ei şi-au îndeplinit misiunea de împăciuitori în menţinerea liniştei.
Un singur Preot Const. Stoichiţoiu din com. Ceauru cu învăţătoru şi trei fruntaşi au fost aduşi la Prefectură, după oarecare pârâciuni ale unui îngrijitor <al> moşiei de acolo, cu escortă de 2 jandarmi, însă constatându-se acele pârâciuni neadevărate ei s-au liberat.
Preotului Ilie Roşoga din Turburea fiind bănuit că ar fi în convenienţă cu Dl. Gh. M. Cogălniceanu, i s-a făcut perchiziţie domiciliară, dar nu s-a găsit nici un act compromiţător, altă nemulţumire nu i s-a acuzat.
S-a chemat la parchet Preoţii: Ion Tomescu din Valea lui Câine, Ion Bălan din Stolojani şi Iacov Bărbulescu din Corneşti ca martori informatori, pentru oarecare persoane acuzate de faceri de rele şi instigatori.
Parchetul e încă în instruirea a câteva persoane, dar instrucţia la multe se face şi de formă ca mijloc de înfricoşare spre menţinerea liniştei.
După cele aicea spuse , vin plecat Prea Sf. Stăpâne şi la nemulţumirile manifestate de popor (săteni) şi măsurile ce le cred că ar fi bine ca să se ea pentru consolidarea lui, în readucerea la bunele moravuri.
Pretenţiunile lui sunt că proprietarii şi arendaşii îl asupresc prin grele învoieli, dijmă ce i se ea, în unele localităţi două proprietarul şi una locuitorul, zile de lucru, transporturi, zile de lucru pentru lemne de la 15-20, pentru învoieli cu vitele de la 8-20 lei de pereche vite mari , câte 5 zile pentru vitele mărunte şi altele.
Contra statului pentru impozite pe proprietăţi, pe pruni, borhot, rachiu, vin , porumb, pentru zilele de prestaţie şi celelante dări ce susţin că nu le mai pot suporta
Nemulţumiri sunt şi contra Preoţilor că li se ea taxe la înmormântări şi alte serviciuri, că nu se duc cu botezu la casele lor , cu Naşterea şi altele.” (Va continua)
Ion Hobeanu