Născut la 20 iulie 1846 în comuna Schela, fiind înscris în registrele mitrice de stare civilă cu prenumele „Costandin” şi nu „Dincă” aşa cum este cunoscut ulterior, a fost botezat la opt zile de la naştere de către naşul său Gheorghe Mazilu. Tatăl său apare înscris în acelaşi registru cu numele Alecsie Mazilu având meseria scriitor iar mama Ilinca. S-a căsătorit la 10 iulie 1868 cu Maria în vârstă de 15 ani, fiica lui Zamfir şi Stanca Cilibiu din satul Bâlteni, primar şi ofiţer al stării civile fiind chiar tatăl său. Imediat după căsătorie s-a mutat în comuna soţiei sale, Bâlteni şi începând a întreprinde tot felul de afaceri, în special referitoare la tranzacţii şi exploatări de terenuri, în câţiva ani a început să prospere agonisind din ce în ce mai multă avere stârnind invidia multor locuitori ai acelei localităţi şi nu numai, intrând din această cauză în nenumărate conflicte cu aceştia.
Aşa s-a întâmplat de exemplu în data de 27 aprilie 1875, când aflându-se în localul de cârciumă al lui Vasile Corlan din Vlăduleni, localitate care în perioada respectivă era comună, unde adunându-se mulţi locuitori pentru a petrece după vechile obiceiuri, Dincă Schileru stătea la o masă cu alţi prieteni cu care petrecea în bună armonie. La masa lor se afla şi preotul Alexandru Păsăreanu (Păsărin) din acea localitate şi petrecând ei până pe la orele 10 din noapte la un moment dat preotul a comandat lăutarilor să cânte popeşte şi a începând să joace cu ei în horă până pe la ora 11 când fără nici o vorbă s-a aşezat la masa lor, unde era o carafă cu vin şi cinci pahare începând să spargă paharele unul câte unul, dând cu ele de pardoseala localului, spărgând patru pahare din cele cinci şi înjurând de Dumnezeu. După aceasta s-a înfuriat şi mai rău şi ridicându-se de la masă a trecut prin horă, stricând-o şi ieşind spre uşa localului unde fiind abordat de Dincă Schileru, care la întrebat de ce face „vrajbă şi râs de lume”, preotul însă năpustindu-se asupra lui Schileru i-a dat brânci şi a început a-l înjura. Acesta din urmă a încercat totuşi să afle de la preot motivul pentru care a făcut atâta deranj în local şi în faţa a numeroşi oameni, însă preotul mai îndârjit la luat de păr trântindu-l şi înjurându-l de Dumnezeu şi de biserica părinţilor, adresându-i şi multe „injurii ocărâtoare”, de care spunea nenea Dincă „ieu nu am mai suferit în viaţa mea de la nimeni, nici am văzut vreodată atâta nelegiuire din partea acestui preot”. A scăpat din mâinile preotului doar ajutat de oamenii strânşi în jurul lor, în urma producerii acestui incident. Tot în acest incident au mai fost implicaţi şi cântăreţii preotului Popescu Marin şi Popovici Răducan care l-au ajutat pe preot de l-a tras de păr.
Conflict ajuns la Protoierie
Fără să stea pe gânduri, a doua zi, Dincă Schileru, face o reclamaţie către protopopul judeţului Ştefan Nicolaescu, prin care îi aduce la cunoştinţă cele întâmplate solicitând acestuia să ia măsuri drastice contra preotului Păsăreanu, fiind foarte afectat din punct de vedere moral că un preot, considerat părintele spiritual al enoriaşilor săi, putea să facă o astfel de faptă, făcând totodată demersuri şi la procuratura locală în acest sens.
În urma reclamaţiei făcute, în data de 5 mai, protoiereul Ştefan Nicolaescu merge în localitatea Vlăduleni pentru a întreprinde cercetările în vederea stabilirii cu exactitate a modului în care au decurs faptele nedemne ale preotului din localitate şi stabilirea gradului său de vinovăţie. La întrebările acestuia preotul nu a tăgăduit implicarea sa în acest conflict dar a adăugat că provocatorul scandalului ar fi fost însuşi reclamantul Dincă Schileru, fiindcă în acea zi de 27 aprilie întâlnindu-se amândoi la casa primăriei acesta ia solicitat să iscălească în calitate de martor un act la care preotul s-a opus iar reclamantul în glumă sau în serios, nu ştie, la ameninţat că o să-l bată, însă ulterior la invitat să petreacă seara împreună la localul lui Vasile Corlan, presupunând că scopul în care a fost invitat era de a-şi pune în aplicare planul, mai ales că mai toată seara la masă îi aducea tot felul de vorbe supărătoare la adresa sa. Cât referitor la paharele sparte nu a fost vorba decât de unul pe care vroind al pune pe masă din greşeală i-a căzut din mână şi s-a spart. Voind apoi să meargă la gazdă să plătească paharul spart, pentru că aceasta se afla în altă cameră a trebuit să treacă prin horă şi când a ajuns la uşa camerei unde se afla gazda s-a pomenit cu reclamantul că l-a luat de spate şi la trântit de o ladă, atunci s-au încăierat de păr, adresându-şi unul altuia tot felul de injurii şi numai după intervenţia locuitorilor prezenţi acolo s-au potolit.
Locuitorul Vasile Corlan întrebat fiind ce ştie despre scandalul iscat între cei doi a declarat că el începutul conflictului nu-l cunoaşte deoarece se afla în o altă încăpere unde avea prăvălie şi unde vindea băutură la locuitorii prezenţi acolo, dar din câte a văzut ulterior a constatat că cel mai vinovat era preotul, fiindcă prin orice mijloc încercau să-l potolească el tot mai rău provoca scandal. Multe persoane au susţinut însă contrariul pe motiv că Schileru nu trebuia să îmbrâncească pe preot şi trebuia să-l lase în pace să facă ce vroia.
Tocmai cânt protoiereul întocmea procesul verbal la faţa locului, înaintea sa s-au prezentat atât preotul Alexandru Păsărin cât şi reclamantul Dincă Schileru care au declarat că s-au împăcat, ultimul declarând că îşi retrage şi plângerea iar preotul şi-a luat angajamentul a se feri pe viitor de a mai provoca astfel de conflicte.
Astfel stând lucrurile, în data de 22 mai, protoiereul Ştefan Nicolaescu trimite episcopului de Râmnic procesul verbal încheiat cu ocazia verificărilor făcute la faţa locului constatând că deşi părţile s-au împăcat îl recunoaşte de vinovat pe preotul Păsăreanu deoarece nu trebuia să se amestece în asemenea petreceri şi să fie moderat în purtarea sa.
Victimele colaterale ale acestui conflict au fost însă cei doi cântăreţi care la 23 iunie au fost destituiţi de către episcopul Atanasie, în baza reclamaţiei lui Dincă Schileru, iar în urma verificărilor făcute în acest caz, constatându-se că aceştia erau nevinovaţi, în luna noiembrie au fost reintegraţi în posturile lor.
Dan Cismaşu
