Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Din istoria Revizoratului Şcolar Judeţean Gorj (II)

Din istoria Revizoratului Şcolar Judeţean Gorj (II)

Submitted by on 31 July 2013articol citit de 1,537 ori | No Comment

Apărută oficial ca instituţie în a doua parte a secolului al XIX-lea, instituţia Revizoratului se poate revendica încă de la anul 1838. Astfel, după apariţia Eforiei Şcolilor Naţionale, Regulamentul şcolilor publice prevedea, după anul 1833, înfiinţarea în reşedinţa fiecărui judeţ  a câte unui comitet de inspecţie alcătuit din câte doi membri ai sfatului orăşenesc şi ocârmuitorul judeţului.

Iată cum arătau unele din şcolile Gorjului în perioada interbelică

Iată cum arătau unele din şcolile Gorjului în perioada interbelică

Dintre cadrele didactice care au îndeplinit misiunea de organe de îndrumare şi control, în învăţământul din Gorj. Revizorii clasa I au fost: I. Cioată(1919), Spiridon Arjoca (1920), Al. Voinescu, Ion Bădescu ş.a. Revizorii clasa a II-a (subrevizori): M. Popescu, D. Bobei, I. Ciotor, I. Negriţoiu, I. Dogaru, D. Diaconescu, Gr. Pârvulescu, C. Lianu, Ion Manolescu (1922), D. Câlcescu (1925), Gh. Niculescu(1926), I. Anescu (1927), C. Prejbeanu(1927)-lucru manual În 1923 se aflau în activitate la Revizoratul  Gorj: I. Cioată, Gr. Pârvulescu şi I. Dogaru. În 1936 erau 8 organe de control în judeţul Gorj: Alexandru Crăciunescu (revizor), Ilie Bădescu, Victor C. Crăiniceanu, P. Cosmulescu, Ion Udriştoiu, Ion Giugiulan, Gr. Cilibiu şi Iancu B. Mitu (subrevizori).

Din activitatea revizorilor şi subrevizorilor şcolari

La 31 ianuarie 1934 inspectorul şcolar P. Popeangă şi revizorul şcolar Al. Crăciunescu semnau o circulară către directorii de şcoli în care semnalau activitatea deficitară a acestora. Lucrurile trebuiau remediate de urgenţă prin cercurile culturale, în şedinţele intime şi publice.
Toţi învăţătorii cu atribuţii de control trebuiau să aibă gradul I. În anii interbelici ei erau numiţi în urma unui concurs, care consta dintr-o lucrare scrisă, un colocviu, o lecţie practică şi o conferinţă. În urma concursului ţinut la Bucureşti în anul 1931 au reuşit şi câţiva dascăli din Gorj: N. D. Diaconescu (licenţiat în filosofie, învăţător la şcoala din Săuleşti), Pantelimon Diaconescu(învăţător la şcoala Vâlceaua), şi Ecaterina Duţulescu(învăţătoare la şcoala Peşteana). La concursul de revizori şi subrevizori şcolari, ţinut la Craiova, în septembrie 1938, au reuşit: C. Răduţ-cu media generală 8,83; Virgil Presură-cu media generală 8,83; D. Roşu-cu 8,16; V. Grosu-cu 7,83.
Revizoratul Şcolar a fost înlocuit din 1939 cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj. În virtutea Legii pentru organizarea şi funcţionarea învăţământului primar şi normal dată în timpul ministeriatului lui Petre Andrei(1939), funcţiile de îndrumare şi control ale învăţământului erau: subinspectori şcolari-pe plăşi, inspectoratul judeţean, inspectorul de ţinut şi inspectorul general.
Legea nouă prevedea ca în fiecare judeţ şi ţinut să ia fiinţă şi un “Consiliu pedagogic judeţean”, compus din prefect, inspectorul şcolar judeţean, reprezentantul organizaţiei “Straja Ţării”, reprezentantul serviciului social, un profesor de pedagogie, medical primar al judeţului, directorul serviciului agricol, reprezentantul pregătirii prelimitare, reprezentantul comisiei de comerţ, preşedintele Asociaţiei învăţătorilor, un director de şcoală urbană şi unul de şcoală rurală. În Gorj, Consiliul pedagogic judeţean a apărut la 21 iulie 1939. Din componenţa lui reţinem pe colonelul Şerban Leoveanu-prefectul judeţului şi preşedintele acestui organism; Constantin V. Cătuţ-inspector şcolar judeţean; prof. Gh. Câţă-“Straja Ţării”; Miron Constantinescu-Serviciul social; diacon C. Dănău-profesor de pedagogie al judeţului; pr. V. Dobrescu-protoiereu al judeţului, Ion Butoi-director Serviciul agricol; maior V. Covrig-comandantul pregătirii premilitare; D. Maniţescu-Camera de Comerţ ş.a.

Pe banii dascălilor

Instituţia Revizoratului Şcolar, în pofida importanţei deosebite, nu a fost subvenţionată de către stat. Faptul că totuşi a dăinuit s-a datorat efortului corpului didactic pe care îl reprezenta. Abia în 1936 apărea ord. nr. 85391/1936 prin care fiecărui învăţător I se reţinea 2-5 lei. Din această mică sumă, Revizoratul gorjean trebuia să achite cheltuieli cu: maşina de scris, iluminat, încălzit, state lunare de salarii, plicuri, hârtie etc. Aşa cum aflăm dintr-o dare dare de seamă asupra învăţământului din judeţul Gorj, document expediat pe adresa Prefecturii la 20 martie 1938, personalul Revizoratului se ridica la: un subrevizor plătit de la catedră, un revizor şef şi 6 subrevizori. Se cerea subvenţionarea Revizoratului din partea Prefecturii Gorj.
Situaţia nu s-a îmbunătăţit nici după 1 iunie 1939 când Revizoratul s-a transformat în Inspectoratul Şcolar. Noua denumire nu a adus buget şi local propriu pentru instituţia respectivă. La 1 iulie 1939 inspectorul şcolar al judeţului adresa Prefectului un apel disperat pentru funcţionarea acestei instituţii. Dacă până la 1 aprilie 1939 cheltuielile vechiului Revizorat se făcuseră din cei 5-10 lei plătiţi de învăţători, începerea noului an financiar adusese ordinul Ministerului să nu se mai reţină nici o sumă de la învăţători. Că situaţia era dificilă vedem din cele câteva cuvinte care descriu starea instituţiei: “Arhiva stă pe lângă păreţi, iar mesele sunt într-o stare care nu face cinste unei instituţii. Scaune n-avea deloc”.La vremea aceea, Inspectoratul Şcolar era găzduit în clădirea unde se găsea şi Asociaţia Învăţătorilor Gorjeni.

Comments are closed.