La 27 mai 1934, Comisia interimară a comunei Novaci, „având în vedere că comuna Novaci este aşezată sub poalele munţilor, este înzestrată de la natură cu înfăţişare pitorească, care o deosebeşte cu mult de celelalte comune din împrejurimi, are o climă prielnică, multe clădiri mai arătoase şi confortabile în frunte cu marele şi frumosul hotel al Băncii Populare ,,Gilortul’’, care au atras demult atenţiunea vizitatorilor, care vin în Novaci la aer în tot cursul verii în număr mare’’, a decis declarararea Novaciului ca staţiune climaterică.
La cererea Clubului Turistic al Olteniei, care avea o filială şi în Novaci, primarul Gheorghe D. Comănescu eliberază un certificat din care rezultă creşterea numărului de turişti, de la an la an, după cum urmează: 55 de vizitatori în 1928, 32 de vizitatori în 1929, 41 în 1930, 54 în 1931, 60 în 1932 şi 80 în 1933. Din acest motiv, Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale a refuzat, la 7 martie 1935 ,,recunoaşterea comunei Novaci ca localitate climatică, deoarece nu îndeplineşte prima condiţie prevăzută de lege ca să fie declarată nici cel puţin localitate de viligeatură căci trebuie să primească cel puţin 200 de vizitatori pe an, ca localitate climatică 400, iar ca staţiune 1000’’. Astfel încercarea de a declara Novaciul staţiune climaterică s-a lovit de un refuz politicos din partea autorităţilor de la Bucureşti. Este meritul primarului Gheorghe D. Comănescu, care nu s-a lăsat descurajat şi într-un raport către minister explica că numărul de 80 de turişti pe an se referea numai la cei care se stabileau pentru o perioadă lungă de timp în localitate, de 2 şi chiar 3 luni şi că această cifră nu cuprinde turişti veniţi pentru 10-15 zile. De asemenea arată că, datorită propagandei făcută de Clubul Turistic Oltenia, a crescut numărul turiştilor, care vizitează Novaciul chiar şi în timpul iernii ,,pentru sport şi aer’’. Astfel, numai în 1934, comuna a fost vizitată de 1052 de turişti, cifră ce depăşea cu mult numărul cerut de lege.
Un schimb epistolar
În plus, primarul reuşeşte să câştige sprijinul unei oficialităţi din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, Munteanu C., iar între cei doi are loc un schimb epistolar din care rezultă dorinţa celor doi de a dezvolta turismul pe ambii versanţi ai Carpaţilor. Astfel, în scrisoarea din 11 septembrie 1934, după ce îl anunţă pe edilul Novaciului că aprobarea de către minister a declarării localităţii ca staţiune climaterică ar putea întârzia, din cauză că se lucrează la o nouă lege a staţiunilor balneo-climaterice, ,,…Şi acum d-le primar vă fac şi eu o rugăminte în calitatea mea de de şef al secţiunii de turism << România Pitorească>> din Poiana-Sibiu. Dvs. Ştiţi casele acelea din Lotru, ba poate aţi şi vorbit cu frate-meu despre ele. Noi am obţinut relaţii despre ele prin filiala Brezoi a Soc. Carpatina aici în Bucureşti. Ni s-a comunicat că sunt proprietatea Obştii Praveţu din com. Aniniş de aci de lângă dvs., că s-ar putea închiria de la această obşte şi că trebuie reparate fiind dărăpănate. Secţiunea mea de turism şi-ar putea permite cheltuielile unei reparaţii şi de aceea vă rugăm pe dvs. să ne daţi o mână de ajutor întru dobândirea casei (închirierea ei) scriindu-ne la ce preţ am putea să le închiriem şi cu cine trebuie să intrăm în legătură. Pentru că s-ar putea pare d-le primar că prin achiziţia acelei case noi vă încălcăm moşia, tocmai când dvs. încercaţi să puneţi în valoare frumuseţile comunei dvs. (dacă nu cumva urmăriţi numai un interes politic?) ţin să vă spun d-le primar că pentru desvoltarea turismului în munţii noştrii şi ai d-voastră – în interesul acestei devzoltări – pe mine nu mă interesează cine lucrează, dar trebuie să lucreze cineva. Ori eu mi-am dat seama că pentru un început de desvoltare turistică acolo, este absolută nevoe de a dura întâi o cât de slabă punte între o latură şi alta a munţilor, ceea ce însemnează că sunt strict necesare cel puţin 2 case de adăpost fixate astfel ca turistul plecat de la noi sau d-voastră să aibă două conace intermediare, două case de adăpost. Cât ne priveşte, noi am achiziţionat prima casă dinspre noi; amenajaţi dvs. casa din Lotru, aşa cum am făcut noi la Bistra şi atunci nu mai avem nici o pretenţie: turiştii noştrii vor avea popasul necesar pentru a trece munţii. Dar dacă dvs. nu o puteţi face acum (eu am vorbit aici la Bucureşti cu dl. Coca din ,,Clubul Turistic al Olteniei’’ despre acest plan) vă rugăm să primiţi iniţiativa noastră ca pe una care este în interesul nostru şi al dvs. deopotrivă şi numai în interesul turiştiilor neamului românesc…’’.
Răspunsul primarului Comănescu nu întârzie: ,, Stimate domnule Munteanu. Am primit cu multă şi nespusă bucurie stimata dvs. scrisoare la 11 crt. Împreună cu toate relaţiunile date, relativ la recunoaşterea comunei mele ca localitate climaterică, pentru care vă mulţumesc foarte afectiv. Am desprins din scrisoarea dvs. că vom mai fi amânaţi cu această chestiune până la votarea noii legi. Nu importă această amânare, dar doresc din inimă ca să fac eu acest lucru şi nu în urmărirea unui scop politic, ci în dorinţa vie de a pune frumosul nostru Novaci alături de alte staţiuni similare, dar poate care nu au farmecul localităţii noastre. Atâta tot şi deci încă o dată vă mulţumesc pentru relaţiunile date şi pentru sprijinul ce ne promiteţi pentru realizare. În ceea ce priveşte acum chestiunea turistică de care vă ocupaţi şi unde văd că aveţi un mare rol, ţin să vă asigur de tot sprijinul şi ajutorul posibil ce ce vă voi putea da, mai ales că chiar fac parte din membrii secţiei Olteniei şi unde voi căuta să activez cât mai mult. Vă rog a mă scuza că nu am răspuns imediat scrisorii dvs., căci cauza a fost în primul rând că am făcut un drum anume la Lotru cu dl.notar spre a mă intentifica la faţa locului asupra caselor clădite de ,,Carpatina’’, azi ale noastre, căci şi eu personal sunt proprietar în muntele Praveţu, şi al doilea până am luat contact cu administratorul muntelui, care este în comuna Aninişi, cărora le-am expus dorinţa dvs. şi am stăruit pentru închirierea caselor, arătându-le toate avantajele ce decurg şi pentru unii şi pentru alţii. Mă raliez în totul celor arătate şi voi stărui din toate puterile mele şi ca membru al C.T. şi ca proprietar să se facă totul. Aşa că am convenit cu A-ţia muntelui Praveţu ca să arendeze Clubului Turistic casele din Lotru pe un termen de 10 ani deocamdată cu suma de 300 lei anual, cu condiţiunea de a renova şi întreţine în bună stare casele şi în plus să le acorde în mod gratuit administratorilor muntelui, în cursul verii – cînd vor trece pe acolo – găzduire într-o cameră din cele amenajate de societatea turistică. Socotesc că nu sunt condiţii exagerate şi cred că puteţi conveni la ele. Casele, de asemeni, după ce le-am vizitat chiar duminica trecută, sunt cam dărăpănate, dar sper cu 10-12 000 lei se refac. Deci dvs., având această posibilitate, eu vă rog a-mi scrie cât mai urgent dacă sunteţi de acord şi în caz confirmativ să-mi comunicaţi numele exact cu cine trebuie încheiat contractul de arendare, căci A-ţia muntelui îl face imediat, urmînd ca eu să vi-l trimit la Bucureşti şi să-l aceptaţi şi totodată a ruga dvs. pe Soc. ,,Carpatina’’, ca paznicul ei din Lotru să aibă grije să nu se mai deterioreze casele până la vară, când sperăm că le veţi pune în repareţie şi amenaja. Cu aceste lămuriri şi cu nădejdea că ne veţi sprijini şi mai departe spre a avea şi noi Novaci staţiune climaterică, vă mulţumesc din nou şi vă zic să trăiţi (…) ’’.
Reuşita din 1935
Unindu-şi eforturile, nu pentru obţinerea de foloase materiale, aşa cum procedează politicienii noştrii de astăzi, ci pentru dezvoltarea turismului în regiune, cei doi vor reuşi să-şi vadă visul împlinit. Astfel, după depăşirea tuturor obstacolelor birocratice, prin decizia Ministrului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale nr. 54 222 din 24 august 1935, comuna Novaci ,,se recunoaşte ca localitate climatică cu toate drepturile şi îndatoririle prevăzute în legi şi regulamente privitoare la instituţiile hidrominerale şi climatice’’, decizie publicată în Monitorul Oficial nr. 216 din 20 septembrie 1935.
Cristian Grecoiu
