Dezastrul din agricultura gorjeană

Loading

Suntem aproape de sfârșitul unui an agricol foarte bun în prima lui parte și catastrofal în ultimele luni. Seceta cumplită a compromis deja cultura de grâu pentru anul ce vine iar perspectivele sunt sumbre pentru tot anul agricol 2012. În lupta cu natura, e aproape imposibil de câștigat  într-o Românie lipsită de irigații, de subvenții și chiar de forță de muncă. Chiar dacă la ultimul recensământ autoritățile au încercat să cosmetizeze adevărul prin declararea multor cetățeni fără ocupație din mediul rural drept agricultori, asta nu înseamnă că cei din urmă vor pune mâna pe sapă sau pe coarnele plugului. Agricultura gorjeană, atâta câtă mai este, se face organizat sau de către bătrânii satelor care au prins asta de-o viață. Tinerii sau maturii care sunt siliți să stea în mediul rural din lipsă de venituri nu își aduc aportul decât în mică măsură la economia satului. Poate singurul lucru unde-i cred pe guvernanți că trebuie ”să reformeze” este acest sector, ajutorul social să fie condiționat pe bune și de ceva muncă și, mai ales, de cultivarea pământului.
E adevărat că e cam greu să faci agricultură doar cu sapa sau cu plugul tras de boi sau cai dar pentru strictul necesar, ne spune o lungă istorie, poți să încerci măcar. La noi, de la Bălești la Săcelu și de la Scoarța la Drăguțești, s-au furat la greu recoltele de pe câmp. Îmi relata cineva că i-au scos hoții cartofii din pământ, dacă tot se pricepeau poate că ar fi fost bine să îi și semene. Continuăm să trăim într-o țară unde munca nu îl caracterizează pe locuitorul din mediul rural, asta nu înseamnă că nu ar fi la fel la oraș, și asta practic ne contrazice o întreagă istorie. Din fericire, mai sunt și din cei care ar vrea să muncească pământul dar aceștia nu au terenul iar dacă ar vrea să îl împrumute(arendeze) în condițiile în care este pârloagă, proprietarul îi pune niște condiții mult mai dure decât boierul în Evul Mediu. Guvernanții vorbesc acum de impozitarea venitului din agricultură, o măsură bună mai degrabă pe hârtie decât în practică, dar se impune amendarea(impozitarea!) celor care nu muncesc pământul. La acest moment avem imense resurse funciare care nu sunt valorificate pentru că proprietarii au acumulat proprietăți dar nu știu sau nu vor să facă agricultură. Mai sunt și cei care au moștenit proprietăți dar nu le valorifică din diverse motive. Gândiți-vă cât de lichidă ar deveni această piață a terenurilor agricole(arendare/vânzare) dacă ar fi ”arși” cei care nu cultivă? Doar că respectivii votează din patru în patru ani și nu e bine să te pui rău cu ei ca și partid, oricum te-ai numi tu!
Agricultura gorjeană este la pământ, puținele ferme cu finanțare europeană nu valorifică decât în mică măsură potențialul de care dispune Gorjul. Specialiștii din domeniu, cu toate Direcțiile și Agențiile, nu au nici un cuvânt de spus din lipsa legislației sau a interesului pentru ceea ce trebuie să facă. Ar fi interesant dacă ne-ar răspunde cineva cum se face că Gorjul cultivă același lucru ca la 1900, cu deosebirea că suprafața cultivată acum e mult mai mică? De aia nu dăm înainte iar ieșirea din criză se va produce atunci când vom valorifica fiecare potențialul de care dispunem!