Ne este foarte clar că printre deputaţii şi senatorii votaţi de către români în 2012 s-au aflat şi suficient de mulţi oportunişti. La fel și în Parlamentul European, acolo unde România are reprezentanții care, ne place sau nu, sunt parte a unei clase politice pusă pe căpătuială pe spinarea noastră, şi aceasta pentru că alegerile sunt democratice, iar reprezentanţii în Legislativ sau P.E. i-am votat mai puţin după competenţă individuală şi mai mult după culoarea politică, cu toate că alegerile sunt uninominale.
În România ultimilor 24 de ani nu s-au votat în realitate niciodată politicienii, ci partidele lor. Cred că aici este meteahna electoratului român – incapacitatea de a face distincţie între posibilul viitor senator sau deputat votat şi partidul din care acesta face parte. Puţini au înţeles că vor vota numai din colegiul de reşedinţă şi că vor avea de ales numai dintre persoanele care candidează pentru un loc de deputat sau senator în colegiul respectiv. Electoratul român încă nu a învăţat să voteze, că firesc este să alegem oameni pentru oameni şi nu partide. Dar de aici şi până la conştientizarea asumantă a votului pe care îl acordăm în calitate de alegători mai avem, indiferent de opţiunile electorale.
Ne îndreptăm spre campania pentru alegerile europarlamentare. Perioada în care toţi politicienii ne vor vorbi din nou frumos despre viitorul nostru şi al României în cadrul Uniunii Europene, iar noi cuminți, ne vom conforma. Sau nu. Remarcăm însă că în 24 de ani încă nu am învăţat care ne sunt priorităţile în calitate de alegători.
La nivelul Uniunii, ţara noastră nu a fost nicicând un bun exemplu, doar că este nevoie de noi acolo. Despre campania electorală la care vom asista nu cred că sunt multe de spus. Dacă vom avea și în acest an broşuri contrafăcute, fluturaşi denigratori, bannere furate şi afişe rupte, rămâne să vedem peste doar câteva săptămâni cum arată România anului 2014, ţară aspirantă la civilizaţia Uniunii Europene.
