Franța, Belgia, Turcia, Franța, Germania ș.a., am enumerat doar o parte din țările afectate de problema globală a terorismului. O concluzie se desprinde în urma tuturor acestor atentate, Europa de Vest nu este pregătită în fața acestei amenințări numite de specialiști drept război asimetric. Turcia-țara cu cea mai mare securitate antiteroristă-a arătat că este la fel de vulnerabilă în fața terorismului ca și țările din Europa de Vest, atacurile din ultimele luni au arătat că sunt aceleași probleme atât la porțile continentului cât și în inima lui. A crede că Islamul extremist nu are nici o justificare în terorizarea Vestului ar fi o mare greșeală, adepții ISIS și Al Qaida pot justifica în fața propriilor adepți acțiunile de răspuns la o politică cel puțin greșită în zona arabă. Eșecul răsunător al ”primăverii arabe” este o dovadă clară că Vestul greșește în raport cu realitatea arabă.
Ca să reziste asalturilor teroriste, Europa va trebui să restrângă anumite drepturi cetățenești ce țin de supravegherea comunicațiilor și a modului de manifestare. Americanii au făcut deja pași în această direcție iar țările membre UE nu au de ales. Problema nu este însă acolo, oamenii acceptă din rațiuni de securitate personală, ci într-o politică externă păguboasă și provocatoare. Pentru a justifica interesele americane în zona Golfului, Uniunea Europeană a adoptat măsuri care au făcut-o părtașă la un razboi care nu este al ei. Dacă nu înțelegem că Turciei, Irakului, Siriei ș.a., nu îi sunt aplicabile decât în mică măsură regulile democratice din Vest, ISIS-ul și alte organizații vor transforma în ruine tot ce iubim și respectăm în prezent. Ferită în prezent datorită importanței reduse dar și a activității performante a serviciilor secrete românești, România ar putea să plătească oalele sparte de către Vest.
Ca de fiecare dată în politica externă românească, Bucureștiul ar trebui să militeze pentru ca România să nu-și piardă propriul război. Suntem membrii UE și NATO dar a cauționa o politică externă ofensivă și discriminatorie a Vestului în zona arabă nu este treaba noastră. În momentul când s-a demonstrat că englezii au mințit în cazul Irakului, că în zona arabă respectarea drepturilor omului este o cerință doar pentru regimurile necontrolate de americani, România ar trebui să ia distanță. Nu o va face pentru că nu vrea și nu poate,însă tratarea ca partener egal ar putea fi obținută măcar de compensație. Dacă tot suntem ”carne de tun”, măcar să obținem și compensații, un deziderat de care, probabil, nu vom beneficia cu actuala clasă politică.
