În domeniul cultural, judeţul Gorj a jucat totdeauna un rol de prim rang. Problema pe care o constituia Muzeul Judeţean s-a rezolvat cu ceva vreme în urmă. În ultimii ani, Ion Cepoi, Gheorghe Porumbel, Alexandra Andrei sau Viorel Gârbaciu s-au confundat cu activitatea instituţiilor pe care le-au condus. La Gorj s-a făcut cultură cu bani puţini sau mai mulţi, dar evenimentele au fost cu atât mai valoroase cu cât s-au ţinut cu sufletul. E greu sau de-a dreptul imposibil să vezi Biblioteca Judeţeană fără serile magice propuse de Alexandra Andrei sau să vezi Şcoala Populară, reinventată de Viorel Gârbaciu, fără acele mărci înregistrate: Ansamblul Folcloric, Trupa de teatru de păpuşi, orchestra de cameră sau Festivalul de folk. Tocmai de aceea vestea că o comisie sau mai multe comisii au stabilit că managerii respectivi nu s-ar mai ridica la cerinţele posturilor amintite pare mai degrabă o blasfemie decât o evaluare obiectivă.
Nu ştim ce s-a întâmplat în spatele uşilor închise, ce personalităţi au avut competenţa să evalueze pe Alexandra Andrei sau pe Viorel Gârbaciu, pentru că am înţeles că sunt probleme, dar în acest puzzle a apărut o figură nouă faţă de alţi ani, Vasile Râbu. În anii trecuţi, sarcinile culturale cădeau pe dascălul Cornel Popescu, acum revin unui inginer din minerit. Să fie asta explicaţia, să îşi fi băgat politicul coada? Vom trăi şi vom vedea, dar nu pierd un Viorel Gârbaciu sau Alexandra Andrei, cu siguranţă aceştia vor fi recuperaţi de alte instituţii de cultură, ci cetăţenii de rând. Atunci poate vom realiza de ce nu este bine să faci dintr-un şomer ditamai vicepreşedintele de Consiliu Judeţean sau, ca să fim mai clari, de ce un anumit partid rămâne de multişor pe băncile Opoziţiei.
Instituţiile de cultură nu pot fi privite inginereşte, indiferent de cât de valoros este cel care o face, în acest domeniu altfel ar trebui să se pună problema. Mai exact, e vorba de hrană pentru spirit şi nu de tone de cărbune sau vagoane. Ce vrem să spunem, poate că Gârbaciu şi Andrei au fost depăşiţi de vremuri, lucru de care sincer ne îndoim, dar de oamenii aceştia te desparţi cu o strângere de mână şi cu mulţumiri nu cu un concurs formal. Oamenii de cultură, cu litere mari exemplele pe care le-am dat, pot înţelege interesele de partid. E greu de crezut însă ca Elvira Şarapatin, altfel un manager şcolar cu rezultate, dacă se vor confirma zvonurile, va putea vreodată să ţină locul lui Viorel Gârbaciu. E ca şi cum l-am pune pe vicele Râbu la Teatrul ELVIRA GODEANU, dar poate că maşinile Consiliului Judeţean pentru naveta la Motru sunt mai multe ca cele ale Primăriei Târgu-Jiu şi poate nici cheltuielile nu se văd. Prietenii ştiu de ce, cum spune o cunoscută reclamă!
Întorcându-ne la Consiliul Judeţean, poate că schimbarea anumitor directori face parte din aceeaşi strategie cu aceea în care anumite instituţii de cultură din Gorj au pierdut bani la buget şi, la propunerea a doi consilieri judeţeni PSD, nu au voie să îşi mărească tarifele, deşi legea şi obiectivele le-ar permite-o. Adică la unii le reproşăm că nu fac bani din actul cultural, a se vedea cazul Gârbaciu, iar la alţii le blocăm posibilitatea să facă bani. Sau clientela de partid mai vrea şi alte funcţii, că, nu-i aşa, e grele în Opoziţie?
