Despre mafia liderilor sindicali

Loading

Îi vedem în fiecare zi la televizor, le vedem frustrările și, uneori, ”mobilierul” intelectual precar, le ascultăm inepțiile și vaietele că ”țărișoara”, că ”poporul”, că doar ce fac ei contează și doar ce spun ei trebuie luat ca literă de lege. Aceștia sunt ”baronii” sindicali, liderii creați de televiziuni, partide și alte structuri mai mult sau mai puțin secrete, cu misiunea clară de a dărâma tot ce mai funcționează și de a creea iluzia celor de sub ei că liderul ”lucrează”. Bineînțeles, toți cei care îi vedeți la televizor sau, cel puțin, marea lor majoritate au în gând doar bunăstarea lor și apropiaților, membrii de sindicat sunt buni doar să plătească cotizații.
Vedem la televizor un lider sindical al polițiștilor sau mai mulți care sunt băgați în diverse chestiuni care nu au legătură cu munca lor, alți indivizi de aceeași teapă în loc să lupte pentru interesele angajaților din penitenciare cer reîncarcerarea lui Gigi Becali pentru că ar fi spus ceva pe la televizor. Nici un cuvânt despre faptul că închisorile României, la informațiile care răzbat prin ziare, sunt școli de infractori, violatori etc. Nu spunem nimic despre ce patronează acești salariați care se plâng că nu fac față condițiilor și că sunt slab plătiți cu câteva mii de lei pe lună pentru…nimic. Și mai interesant, Federația lui Pește Prăjit a tăcut mâlc când același personaj Gigi Becali, deloc plăcut inclusiv pentru subsemnatul, a spus că a dat șpagă pentru condiții de detenție mai bune. Cine or fi fost ”beneficiarii”?
Am schimbat o mare parte a clasei politice, un lucru bun până la urmă, dar avem aceeaiași lideri de confederații sindicale de un sfert de secol. Ce au făcut ei pentru români în vremea asta? Doar distrugeri și jocuri prin care românii ”au rămas și mai săraci și mai proști”, ca să-l invocăm pe marele Brâncuși. A fost celebrul joc noi ne facem că îi plătim, ei par că ne apără, în realitate se întâmplă asta doar cu propriul buzunar. Rezultatul, mare parte din sectorul privat și o parte din ce în ce mai importantă din sectorul public nu mai are reprezentare sindicală.
Și de fapt aici e pericolul, tot mai mulți membrii de sindicat se retrag, din motive meschine de a nu plăti câțiva lei sau zeci de lei lunar, rezultatul fiind cel așteptat de unii, desindicalizarea și pierderea drepturilor. De ce nu încearcă salariații simpli să își schimbe liderii trădători? O întrebare bună asupra căreia vom mai reveni!