Despre învăţământul „gratuit” din România

Loading

Abordez în acest material un subiect care a început să deranjeze tot mai mult părinţii, învăţământul nostru gratuit şi obligatoriu încă de la Cuza a început să ne ardă buzunarele. Un lucru este însă foarte interesant, prin unele şcoli se rulează acum sute de milioane de lei vechi pe an fără acte iar oamenii legii, aceia care erau foarte „scrofuloşi” la datorie la Bacalaureat, nu par să vadă nimic ilegal. Ba, putem să bănuim, în calitate de părinţi şi oamenii legii „cotizează” la învăţământul nostru gratuit.
Este foarte adevărat că şcolile ţării se confruntă cu mari lipsuri deoarece nu se prea găsesc bani de către guvernanţi pentru această destinaţie dar de aici şi până a învârti ceva necurat nu e decât un pas. Un părinte de elev de gimnaziu din Târgu-Jiu îmi atrăgea atenţia recent că lucrurile au luat-o razna, cel puţin în şcoala unde învaţă copilul său. Bunăoară, în ultimii ani a contribuit cu câteva milioane de lei vechi pentru perdele, parchet, mobilier, tablă inteligentă, cadouri pentru profesoare ş.a. Persoana în cauză, altfel un om cu posibilităţi peste medie, îmi spunea că nu înţelege cum pentru aceeaşi sală de clasă au dat de două ori bani pe parchet în trei ani, ambele clase care învaţă acolo în două schimburi şi ar mai fi şi alte nelămuriri. Mărturisesc că sfatul meu a fost să se adreseze organelor competente căci problema mi se pare de resortul lor.
Altceva mi se pare însă foarte grav, fondul clasei(şcolii) e mai înfloritor ca niciodată deşi nu ar mai trebui să existe. Asociaţiile de părinţi strâng foarte multe fonduri, sute de milioane de lei pe an, cu un control minim şi sub directa conducere a profesorilor şi directorilor. În unele şcoli din Târgu-Jiu, ca să nu mergem în altă parte, trebuie să dai sume apreciabile la fondul clasei, dacă nu dai sau îndrăzneşti să ceri explicaţii eşti supus cel puţin  oprobiului public.
Şi asta nu este tot, pe lângă aceste sume mai mult sau mai puţin „oficiale”, fiecare părinte dă banii pe rechizite, cărţi, culegeri şi multe altele, câteva milioane de lei vechi pe an. Dacă pentru unii nu este o problemă, pentru alţi părinţi este un efort considerabil.
Şi ca să fim şi mai concreţi, domnule primar Cârciumaru,  ştiaţi că în şcolile unde aţi băgat cei mai mulţi bani din partea Primăriei sunt şi cele mai mari „fonduri ale şcolii”? Vi se pare normal?