Sunt tot mai multe voci care se plâng de nivelul învăţământului românesc în ultimii ani. Dar oare Educaţia este singurul sector care are probleme în România? Vedem că în România toate au luat-o la vale iar acest sector nu putea să facă excepţie, am putea spune că dimpotrivă, poate de aici sunt şi problemele. Pentru că acest sector ar trebui să dea tonul schimbării dar la acest moment este îmbătrânit, prost plătit şi fără perspectivă. Cadrele didactice, elevii şi părinţii, se află într-o culpă comună din care rezultă un sistem ineficient, consumator de resurse şi cu o imagine din ce în ce mai proastă.
Dacă ne consolează cu ceva, problemele din România le găsim în sistemul de educaţie şi din alte ţări ale Uniunii Europene şi chiar în SUA, unele filme care au rulat şi la noi oferindu-ne suficiente argumente. Tinerii sunt tot mai puţin atraşi de învăţătură, sunt tot mai greu ţinuţi la şcoală iar performanţele lor sunt jenante în comparaţie cu cele obţinute de părinţii lor acum câteva decenii. Asta în pofida faptului că suntem într-o epocă a tehnologiei avansate unde distanţele de orice fel au dispărut. De unde se vede că nu doar dotările pentru şcoli, cât ar fi ele de performante, asigură succesul acestui sector.
Pe cine ar trebui să învinovăţim oare că elevii şi studenţii sunt tot mai puţin interesaţi de educaţie, nu mai au răbdare să studieze, să citească, să acumuleze ceva cunoştinţe de cultură generală, şi asta pe tot mapamondul? Nu cumva tot societatea care la acest moment nu oferă perspective iar frauda şi banii au devenit noţiunile de bază pentru succes. În ce an s-a desfăşurat ultimul concurs pe bune şi în ce domeniu pentru tinerii absolvenţi.
Tinerii încearcă să treacă cât mai uşor prin şcoală deoarece pentru majoritatea lor e un timp pierdut. Cei din familiile cu posibilităţi şi nu doar ei, pentru că aici nu e vorba de nici o discriminare, remonteză handicapul unei educaţii precare cu reuşite de aproape 100% la examenele naţionale că sunt ele acum teze cu subiect unic sau bacalaureat. Putem spune amar că şcoala românească îi învaţă pe copii cu frauda de la învăţământul primar unde calificativele uniformizează sau fac diferenţa în funcţie de cine sunt părinţii, doar avem institutori pregătiţi în instituţii de învăţământ obscure sau prin fraudă cum a fost la Târgu-Jiu. Ajungem la tezele unice pentru gimnaziu unde frauda a atins proporţii apocaliptice chiar la şcolile cu pretenţii. Că aici avem de-a face şi cu o presiune a părinţilor asupra şcolii pentru note bune indiferent de cunoştinţele elevilor nu încape îndoială, şi ne arată câtă încredere mai există în societate faţă de această instituţie. Liceul şi Bacalaureatul nu sunt decât o nouă etapă în această farsă unde după patru ani avem procente maxime de promovare şi intrare la facultate, pe baza mediilor, rezultatul fiind şomerii cu diplomă de care este plină România.
Ce ar fi de făcut în asemenea condiţii? E clar că sistemul de Educaţie trebuie să se schimbe din temelii dar în consonanţă cu celelalte sectoare ale societăţii.
